„La Ierusalim, nu-mi cereţi să fac istoria faptelor, scoateţi ce este fictiv şi nu mai rămâne nimic”!
Trecutul Oraşului Ierusalim este adesea o împletire născută din metamorfoză, între real şi imaginar, deoarece fiecare piatră are memoria ei prin care a aparţinut templului, demult uitat, poate unui ritual al unei alte credinţe, ca şi arcului de triumf al unui alt imperiu pierdut în negura timpului! Aceasta, pentru că majoritatea cuceririlor au fost însoţite de dorinţa instinctivă a cuceritorilor de a şterge urmele altor credinţe, dar în acelaşi timp, confiscându-le tradiţiile, istoriile, locurile, cu ascunsă intenţie, s-au făcut multe distrugeri, iar de multe ori cuceritorii nu au distrus tot ceea ce au găsit acolo, ci au refolosit şi au adăugat practici şi ritualuri ale culturii şi ale credinţei lor! De aceea, unele locuri importante cum ar fi: «Muntele Templului», «Citadela», «Oraşul lui David», «Muntele Sionului» şi «Biserica Sfântului Mormânt», nu prezintă straturi şi fapte de istorie distincte, ci, sunt mai degrabă nişte «palimpseste», adică, pagini de manuscris, dintr-un sul sau dintr-o carte, din care textul a fost răzuit sau spălat, astfel încât pagina să poată fi reutilizată pentru un alt document, acestea configurându-se prin anumite broderii în care firele de mătase sunt ţesute atât de des, încât este imposibil să le mai distingi pentru a le diferenţia unele de altele. Dorinţa de a poseda sacralitatea altora a făcut ca unele sanctuare să devină sacre pentru toate cele trei religii (iudaică, musulmană şi creştină), mai întâi succesiv, iar, apoi simultan, pentru că regii au dat ordine şi legi în privinţa lor, iar oamenii au murit pentru ele, în pofida faptului că acum sunt multe dintre ele aproape uitate! Spre exemplu, «Muntele Sionului» a fost locul unei veneraţii fanatice din partea evreilor, musulmanilor şi creştinilor, însă, acum, nu mai vin aici mulţi pelerini musulmani sau evrei şi, mai nou, a redevenit creştin!
La Ierusalimul pământesc, adevărul este adesea mult mai puţin important decât mitul!
Să fim bine înţeleşi, la Ierusalimul pământesc, adevărul este adesea mult mai puţin important decât mitul, pentru că Adevărul este Dumnezeu, iar, miturile sunt expresii mnezice ale conştiinţei colective! De aceea, „La Ierusalim, nu-mi cereţi să fac istoria faptelor”, aşa cum ne spune eminentul istoric palestinian, dr. Nazmi al-Jubeh, scoateţi ce este fictiv şi nu mai rămâne nimic”! Prin urmare, aici, istoria este atât de puternică şi de virulentă, încât este deformată în mod repetat, fiindcă arheologia însăşi este o forţă istorică, iar arheologii au exercitat tot atâta putere ca şi soldaţii armatelor, care au fost recrutaţi ca să confişte trecutul în numele prezentului! De cele mai multe ori, dacă nu chiar 
întotdeauna, o disciplină care tinde spre obiectivitate ştiinţifică poate fi folosită pentru a explica logic prejudecăţi etno-religioase, chiar şi pentru a justifica ambiţii imperiale venite din alte zări! De aceea, israelieni, palestinieni şi misionari ai puterilor imperialiste din secolul al XIX-lea s-au făcut cu toţii vinovaţi de confiscarea aceloraşi evenimente cărora le-au atribuit semnificaţii şi fapte contradictorii, pentru a servi propriile interese! Prin urmare, o istorie a Ierusalimului pământesc trebuie să fie o istorie a Adevărului şi a legendei deopotrivă! Dar, mai există şi fapte care nu pot fi ignorate, oricât de neplăcute sunt ele pentru o comunitate sau alta! În materialul de faţă, îndrăznesc să prezint o istorie a Ierusalimului pământesc pentru publicul larg de cititori atei sau credincioşi din Gorj şi chiar din România, oameni care prin credinţă sunt creştini, musulmani sau evrei, fără o motivaţie politică, fără prejudecăţi şi fără exagerări, mai ales în aceste vremuri de conflicte din această zonă atât de frământată a Orientului Mijlociu! Desigur, faptele istorice pot fi prezentate cronologic, parcurgând existenţa unor bărbaţi şi femei, soldaţi şi profeţi, poeţi şi regi, ţărani şi muzicieni, ca şi a familiilor care au făcut Ierusalimul pământesc, fiindcă acesta este cel mai bun mod de a da viaţă oraşului şi de a arăta că adevărurile sale complexe şi neaşteptate sunt rezultatul acestei istorii zbuciumate! Chiar dacă nu este acceptată orientarea, numai prin naraţiunea cronologică se poate evita tentaţia de a vedea trecutul prin prisma obsesiilor maladive ale prezentului. De aceea, trebuie evitată teleologia pentru a descrie istoria, ca şi când fiecare eveniment pare inevitabil, întrucât orice mutaţie este o reacţie la clipa care a precedat-o, iar, cronologia este cea mai bună modalitate de a găsi un sens acestei evoluţii, de a răspunde întrebării fireşti «De ce Ierusalimul?», pentru a arăta, de ce oamenii au reacţionat aşa cum au reacţionat şi reacţionează la fiecare eveniment care răscoleşte conştiinţele! Acesta poate fi şi cel mai util mod pentru a oferi un răspuns corespunzător aşteptărilor, nu pentru a distruge o poveste frumoasă, dar, nici, fără a folosi un clişeu hollywoodian mai mult sau mai puţin justificat!
Este imposibil să cunoşti Ierusalimul pământesc, fără să simţi un oarecare respect pentru religie şi pentru omul religios!
Istoria Ierusalimului pământesc, leagănul de credinţă al Ierusalimului Ceresc, nu se justifică întrutotul în paginile unei istorii narative, inserată în patru epoci: a lui David, a lui Iisus Hristos, a cruciadelor şi a conflictului arabo-israelian, care ne sunt cunoscute tuturor, datorită Sfintei Scripturi, filmelor, romanelor şi ştirilor difuzate prin mass-media, chiar dacă ele sunt încă înţelese greşit! Cititorul iubitor de Ierusalimul pământesc are ocazia de a descoperi o istorie care nu poate fi uitată sau ignorată, pentru că o istorie a Ierusalimului pământesc, ne arată că acesta este Centrul istoriei lumii, dar nu se poate interpreta ca o enciclopedie a tuturor aspectelor Ierusalimului de ieri, de azi sau de mâine, ca un ghid al nişelor, cupolelor şi arcadelor din fiecare clădire a Cetăţii Ierusalimului! O prezentare narativă, nu poate fi doar o istorie detaliată a ortodocşilor, catolicilor sau armenilor, a şcolilor de drept islamic hanefită sau shafită, a evreilor hasidici sau karaiţi şi nu este relatată dintr-un punct de vedere specific unei anumite culturi dominante! Chiar, viaţa oraşului musulman, de la mameluci până la Mandatul Britanic, a fost uneori neglijată, cu toate că istoria Familiilor din Ierusalim a fost studiată de universitari specializaţi în istoria Palestinei, dar, până la urmă, aceştia au fost interesaţi în susţinerea unui anumit punct de vedere! Istoriile scrise ale Ierusalimului pământesc au fost şi au rămas extrem de importante, când unele surse-cheie nu existau! Interesele comunitare sunt doar o parte din întregul mozaic demografic al Ierusalimului pământesc! Orice încercare de a prezenta o 
istorie a iudaismului, creştinismului sau islamismului, pare ca un studiu asupra naturii lui Dumnezeu în Ierusalim! Abordările istorice pot însemna scrieri romanţate, aşa cum este excelenta carte a lui Keren Armstrong, intitulată: «Ierusalimul: un oraş, trei credinţe», care se situează dincolo de o istorie detaliată a conflictului israeliano-palestinian, dar, care face subiectul unei analize atât de obsesive în ziua de azi! Prin studiu atent, pot fi cuprinse o serie de aspecte delicate într-o manieră, sperăm, echitabilă! O istorie a Ierusalimului pământesc poate cuprinde şi unele judecăţi asupra misterelor diferitelor religii, dar, în nici un caz, nu putem judeca tranşant, dacă minunile divine şi textele sacre ale celor trei mari religii sunt adevărate sau nu! Oricine studiază Sfânta Scriptură sau istoria Ierusalimului pământesc, poate recunoaşte faptul că există mai multe niveluri ale adevărului ştiinţific, dar, şi ale adevărului teologic! De aceea, credinţele unor religii şi din alte epoci, poate că ni se par ciudate, în timp ce obiceiurile familiare din vremea noastră şi din locurile noastre, ni se par întotdeauna extrem de rezonabile. Chiar şi secolul al XXI-lea, considerat de unii drept apogeul raţiunii laice şi al moralităţii bunului-simţ, are propriile lui idei convenţionale şi ortodoxii cvasireligioase care vor părea incredibil de absurde pentru stră-strănepoţii neamurilor, dar, întotdeauna, religiile şi miracolele lor au un impact incontestabil asupra istoriei Ierusalimului, şi este imposibil să cunoşti Ierusalimul pământesc, fără să simţi un oarecare respect pentru religie şi pentru omul religios!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
