De la Drept, la poezie

1647

Andreea Măceșanu este studentă în anul III la Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova și spune că a dat frâu liber creativității pe când era în liceu. Totul a pornit de la un cadou pe care urma să i-l ofere unei prietene, acesta fiind „cel mai inspirat lucru, să scriu o poezie”. Așa a început tânăra să scrie, iar un al doilea moment care a făcut-o să continue a fost „banala temă la latină din clasa a XI-a.” Studenta afirmă că expunerea cuvintelor pe o foaie de hârtie a ajutat-o foarte mult să-și creeze micul univers, să-l arate lumii, să se facă auzită și înțeleasă. A simțit că părerile ei contează pentru cei ce o înconjoară. Până la urmă asta își dorea, iar acesta era „singurul mod de abordare a problemelor cauzate de prea multe sentimente.”, a adăugat Andreea.
Fostă elevă a Liceului „Frații Buzești” din Craiova, tânăra afirmă că „nu se putea ca Mica Bastilie să nu îmi fie utilă în tragediile ce s-au alăturat cu timpul”. Profilul de filologie pe care l-a studiat a dat îndrăzneală modului de exprimare al studentei și a ajutat-o să scrie ceea ce avea de spus. Scrisul a fost o cale de supraviețuire pentru Andreea, care în timpul în care prietenii ei ieșeau la cafea, ea scria gândurile pe foi. Pentru tânăra dornică de continuare a propriei povești, în scris, nu a fost de ajuns doar să „pună sentimente pe foaie” și a vrut să afle dacă are potențial sau dacă se oprește. I-a cerut sfatul profesoarei de limba română, iar aceasta a ambiționat-o și nu s-a oprit atunci, acolo. „Sentimentul de dragoste filtrat prin prisma absurdităţii situaţiilor, apogeu de suferinţă, reproşuri care vizau alegeri în scopul satisfacerii emoţionale, resemnări cu duiumul şi lista poate continua în aceeaşi manieră deplorabilă. Toate acestea au reprezentat pilonii operelor mele.”, afirmă cu tărie Andreea Măceșanu. Trăirile, emoțiile prin care a trecut au fost expuse pe hârtie în speranța unui gram de înțelegere, de auz: „Când pleoapele-mi se pleacă sub a ta dorință
Dăruită unui suflet desfrânat!
Zbate-se-n dans macabru om îndurerat!
Cântă-ne pe-al patimei plai un dor uitat!
Adună-ți chinul de-al veciniciei însetat!
Curmă-mi somnul de-al viciului agățat!” („Declarație de dragoste”)
Studenta a îmbinat viața cu o picătură de cerneală, iar „scrisul a devenit o pasiune când am constatat faptul că pot unelti cu ajutorul condeiului împotriva grotescului prin frumos şi viceversa.”
Andreea spune că poezia ei nu are un scop anume, însă dacă „are puterea de a sensibiliza cititorul, atunci nu ar însemna decât că mi-am făcut datoria.”
Tânăra speră că timpul și maturitatea o vor face să capete și mai multe experiențe, și mai multe trăiri, reușind astfel ca oamenii să o citească pe adevărata Andreea Măceșanu.
„Cu gânduri șlefuite de-un maistru
Și soarta crudă-a unui astru,
Povești pui pe-o carte
Și-ncepi a-i cânta lui Dante…

Din coastă el și-a rupt mândrie
Să te-neci în erezie,
Să-ți duci inima la daltă
Să te guste când tresaltă!…

Muzele-i ți-au pus pe buze
Crude patimi să-l amuze,
Și tu-i faci din lacrimi boltă
Să-ți suspine a revoltă…” („Ered”)
Ștefania-Mihaela Duțu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here