Artizan al strategiilor populiste şi al şantajelor voalate, personaj emblematic pentru ceea ce poate însemna domnia mediocrităţii asupra spiritului democratic, avid până la saturare de imagini excentrice şi de reacţii non-conformiste care îi conferă calitatea de preşedinte-jucător, personaj mereu adulat dintr-un colţ prăfuit al peluzei scenei politice, Traian Băsescu demonstrează, în aceste zile, că se simte confortabil să treacă neaşteptat de la beţia puterii la pierderea minţii, prin adâncirea fără precedent a crizei politice, sociale şi economice din ţara noastră!
Mi se pare că mereu, în istorie, acest popor a trăit sub semnul unui blestem al “beţiei puterii” celor care au ajuns vremelnic în fruntea gloatelor, iar în acest moment, se pare că nominalizarea lui Croitoru pentru formarea unui Guvern “înfiat”, face parte din planul preşedintelui de a ajunge la alegeri anticipate, după 6 decembrie, când va avea loc turul al doilea al prezidenţialelor, şi de a menţine fantoma Guvernului Boc la putere, până atunci! Deşi este conştient că şansele d-lui consilier “de toate pentru toţi” de a forma un guvern care să treacă de Parlament sunt destul de reduse, Băsescu aruncă praf în ochii românilor şi consideră că l-a preferat pe Croitoru, pentru că este independent politic, aşa cum au cerut toate partidele, cu excepţia PD-L, şi pentru atuul pronunţat de “lobby”, de care România are nevoie în această perioadă de criză economico-politică. Desigur, cu aluziile sale sarcastice, locatarul de la Cotroceni a susţinut că nu are nimic împotriva candidatului de premier al opoziţiei, primarul Sibiului, Klaus Johannis, pe care a încercat, însă, ca să-l ironizeze, amintind că i-a propus, în trecut, să fie ministru al Educaţiei, punctând că d-l Johannis nu va ajunge premier în mandatul său, iar în măsura în care timpul îi mai permite, prima vizită va fi în “Capitala Europeană” a României!
Din cele rostite pe micul ecran, am înţeles că Lucian Croitoru are un limbaj ultraspecializat în economie, că vrea un guvern politic, dar, că nu prea ştie să ia decizii, fiind în decursul carierei sale profesionale doar un executants(sic!!), intenţionând ca pe lângă organizarea de alegeri prezidenţiale corecte, priorităţile sale să fie respectarea angajamentelor cu FMI şi UE, iar pe termen mediu, atingerea unui nivel de trai de nivel European! Conform Constituţiei, Croitoru are la dispoziţie 10 zile ca să-şi întocmească o echipă cu care să vină în faţa Parlamentului. Dacă executivul propus trece de Parlament, atunci preşedintele are premierul pe care şi l-a dorit, şi, chiar dacă nu este membru al PD-L, Croitoru are legături puternice cu partidul, fiind un apropiat al lui Adriean Videanu, dar, şi cel care l-a consiliat pe Gheorghe Pogea, la Finanţe. Dacă nu trece de Parlament, Croitoru poate fi şi o a doua nominalizare, deoarece guralivul Videanu a lăsat să se înţeleagă că “Guvernul Croitoru” va trece cu 99 la sută la a doua nominalizare în Parlament, mai ales că liderii PD-L pleacă de la premisa că parlamentarii nu vor anticipate şi vor vota “de voie, de nevoie”, acest al doilea Cabinet. În caz contrar, se va ajunge la anticipatele pe care Băsescu le visează încă din 2005, semn că beţia puterii nu s-a risipit nicidecum în toţi aceşti ani de scandaluri interminabile, care au generat atâta lehamite în reacţia electoratului român, un semn indubitabil că şantajul şi tragerea sforilor, diversiunea informaţională şi minciuna sfruntată, bairamurile şi petrecerile în cârciumi sau la iarbă verde, fac parte din exerciţiile de dans ale preşedintelui-jucător, dar şi din manevrele pilduitoare pe care ni le va rezerva un al doilea mandat Băsescu la Cotroceni! Aş încheia cu precizarea că istoricul roman, Plinius, considera că “Împăratul Traian a străbătut provinciile mai mult cu biruinţele decât cu paşii”, iar, adaptând cuvintele acestea la tema noastră, am putea spune că Traian, cel de azi, a străbătut pământul mai mult cu minciunile şi cu scandalurile sale decât cu paşii”, semn că este firesc, în astfel de condiţii, ca bunul român, mereu considerat “bunul samaritean”, să se întrebe cu nedumerire: oare, cine şi-a pierdut minţile şi se dovedeşte mereu ameţit de beţia puterii, într-o ţară bântuită de criză?
Vasile GOGONEA
