De ce se agită spiritele şi focul reîncălzirii Războiului Rece?

57

După prăbuşirea URSS, omenirea a intrat într-o perioadă de relativă acalmie, considerându-se că s-a pus şi capăt războiului rece. Dar, iată că lucrurile nu stau deloc aşa, căci odată cu un nou alt mileniu, situaţia a început iarăşi să se complice din varii motive, pe mai toate meridianele lumii. Între altele, marile puteri au pus pe tapet problema globalizării, adică alt mod de a reface neocolonialismul şi dominaţia externă şi inter – etnică, contrar voinţei popoarelor de a-şi promova propriile opţiuni interne.

Doar astfel, prin controversatul sistem al globalizării, popoarele planetei puteau fi mai uşor de supravegheat şi stăpânit, conturându-se treptat noi poli de putere cu zonele lor de influenţă, ceea ce avea să tensioneze şi nu să limpezească relaţiile interstatale pe Glob.
Şi dacă până mai de curând doar SUA a făcut legea pe meridianele Terrei, considerându-se jandarmul lumii, mai cu seamă din dorinţa de a controla cele mai importante regiuni geo-strategice ale lumii, ulterior starea de lucruri avea să se schimbe radical. Mai exact, politica americană sau aşa-zisul export de „democraţie” ce a însemnat pe aici pe acolo un război sau o intervenţie militară, înarmarea în exces şi baze militare instalate în terţe părţi şi un şir întreg de ameninţări la integritatea şi suveranitatea altor state ş.a.m.d., urma să-şi găsească la rândul ei naşul. Căci Rusia, China, India, Iran, Brazilia, Mexic sau ţări din Lumea Arabă, săturându-se de tupeul şi aroganţa americanilor, au început să le dea peste nas şi să-şi arate la rândul lor colţii.
Bunăoară, China într-un Raport sociologic de circulaţie internaţională, arată „pisica” SUA acuzând Casa Albă că este în neregulă cu respectarea drepturilor omului, chiar şi pentru americani, şi mai mult decât atât, din sinteza Raportului reiese că tortura, pedeapsa cu moartea şi nesocotirea drepturilor fundamentale ale omului de a-şi hotărî singur soarta oriunde s-ar afla, sunt practici ale „democraţiei” SUA. Şi atunci cum să invoci exportul democraţiei americane prin lovituri de stat, atacuri armate contra altor state, cheltuieli exorbitante pentru înarmare şi ridicarea de baze militare pretutindeni, cu tot felul de armament sofisticat şi zeci de mii de soldaţi cantonaţi şi pregătiţi oricând pentru alte aventuri militare? Astfel de reacţii antiamericane vin şi dinspre alte direcţii – din Lumea arabă, America Latină, Iran şi din sud-estul Asiei, dar cea mai dură poziţie o are Rusia, care nu uită şi nu iartă,  de vreme ce la rădăcinile destrămării URSS a stat Occidentul şi mai ales păcălelile SUA care n-a respecta înţelegerile de la Malta. Mai mult, timp de peste două decenii Washington-ul continuă ofensiva şi presiunile de subminare a Rusiei şi puterii de la Kremlin. Între altele, împotriva voinţei de apărare a ruşilor, americanii au susţinut revoluţiile portocalii şi au înconjurat Rusia cu baze militare şi armament, invocându-se motive fără argumente credibile faţă de cererile repetate transmise de la Moscova pe diverse căi de contact, bilateral şi diplomatic.
Atunci, Rusia nu putea să nu reacţioneze practic la nişte ameninţări externe reale şi în consecinţă să răspundă cu aceeaşi monedă. Şi-a propus o perioadă de reorganizare şi modernizare a sistemului de apărare, pentru care Federaţia Rusă a alocat anual foarte multe miliarde de euro, iar rezultatele se văd, cel puţin prin ceea ce îşi propune „mama Rusia”, adică de a redeveni un mare pol de putere mondială. Însăşi ministrul rus al apărării Serghei Soigu atrage atenţia celor ce vor să audă, că ţara sa este pregătită pentru a fi prezentă în diferite puncte ale Planetei pentru a-şi apăra interesele economice, strategice şi militare, atât pe oceanele lumii cât şi pe uscat. Iar în această privinţă negociază deja cu state precum: Nicaragua, Venezuela, Cuba, Singapore, Vietnam, state din Orientul Mijlociu şi Lumea arabă, pentru a-şi instala baze militare şi sisteme operative – aeriene, pe apă, subacvatice şi pe uscat, pentru situaţiile urgente şi de criză militaro-diplomatică. În plus, se conturează o cooperare militară Rusia-China şi India, ca răspuns la NATO, în special pentru apărarea intereselor celor trei mari state în zona euro-asiatică.
În fine, Rusia, simţindu-şi teritoriul încorsetat de baze militare ale NATO şi SUA, precum cele din Polonia, Cehia, Georgia, Bulgaria, România, Ţările Baltice, dar şi cele din Orientul Mijlociu, a intervenit grosolan în treburile interne ale Ucrainei şi prin urmare a forţat anexarea Crimeei la Federaţia Rusă. După cum nu este exclusă şi intenţia de anexare a Transnistriei, ceea ce ar pune într-un mare pericol integritatea teritorială a Moldovei. Or, pe axa Rusia – Occident – SUA, precipitarea declanşării unor astfel de orgolii şi interese nu fac altceva decât să grăbească reizbucnirea conflictelor geo-strategice şi deci o reîncălzire a războiului rece, ceea ce nu e bine. Deloc nu e bine.
În ceea ce ne priveşte pe noi, situaţia este la fel de complicată, întrucât România are de apărat cel puţin emoţional şi diplomatic năzuinţele şi opţiunile fraţilor noştri de peste Prut. Or, a crede că NATO şi UE ne vor fi cât de cât aproape pare mai degrabă o himeră. Şi avem dovada experienţei  nefericite, chiar din litigiul ţării noastre cu Ucraina, vizavi de apartenenţa Insulei Şerpilor şi platoului continental al Mării Negre. Adică ni se sugera pe atunci a dovedi înţelepciune şi reţinere în rezolvarea propriilor interese, pentru că dintotdeauna grija NATO şi UE a fost mai degrabă să facă jocurile celor mari şi puternici, în vreme ce statele mici nu trebuie a-şi permite să hârâie prea mult „monştrii” lumii. Apoi mai este ceva, fiind presiuni şi cu escaladarea extremismului politic şi etnic ce bântuie cam peste tot în Europa – Franţa, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Slovacia, Italia, Olanda, Suedia, spaţiul ex-Iugoslav, Bulgaria, şi România. După cum, accelerarea fenomenului antimigraţie, în special cu trimitere spre etnia romilor, este greu de potolit, deoarece a inflamat deja în bună măsură starea de spirit, de nemulţumirea şi neîncrederea în cadrul UE.
Şi atunci, mai e de mirare că pe fondul acesta artificial de globalizare, sufocat de varii interese, s-au acumulat atâtea dispute, tensiuni şi conflicte pe mai toate meridianele lumii, aruncând iarăşi omenirea într-o eră a răului, cu toate tarele ei posibile, camuflate printr-o democraţie de paradă? Este şi principalul motiv de a privi deloc optimişti spre o menţinere a păcii pe Glob, în condiţiile în care complicatele interese politico – economice şi militare ce declanşează o nouă imensă criză mondială, determină şi o repunere în ecuaţie a războiului rece. Iar Rusia, după cum se vede, a pus bomboana pe colivă, împingându-ne şi ea cu încă un pas spre o posibilă catastrofă militară, la scară planetară.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here