De ce România nu-și găsește locul în spațiul Schengen

România este stat-membru al Uniunii Europene din anul 2007, dar încă nu este primită în Spațiul Schengen, chiar dacă printr-o hotărâre la nivelul Uniunii trebuia acceptată încă din 2011. Iar motivele amânării sunt legate mereu de așa-zisul blocaj al autorităților române în reformarea justiției și evident a actelor de corupție. Numai că adevărul este doar parțial, pentru că în realitate se fac jocurile de interese economico-strategice ale altor țări, cu precădere din Europa Occidentală, care de altfel se și opun cu vehemență României, amintind, în primul rând, Germania, Olanda, Austria și Finlanda. De fapt, Spațiul Schengen înseamnă o suprafață de peste 4.300.000 km2 și o populație de 4200000 de locuitori, însemnând peste 80% din teritoriul și populația bătrânului nostru continent, unde se poate circula liber, fără niciun fel de acte de identitate, dar și mai importante sunt relațiile economice fără opreliști între țările-membre, iar în ceea ce ne privește, România continuă să fie discriminată și izolată, fiind fără vreun motiv plauzibil acuzată și pusă la colț. Or, această stare incertă, care perpetuează de ani de zile, produce și o îngrijorare crescătoare a României pe nedrept pedepsită, deși chiar scrutinul european din 26  mai  a.c. a demonstrat, dacă mai este cazul, dorința  cetățenilor  români pentru mersul țării în strânsă interdependență cu prezentul și mai ales cu viitorul U.E.E își leagă speranța de mai  bine prin această integrare comună, ca de altfel și toți cetățenii europeni, dar în același timp, pentru că le pasă de țara lor, își manifestă și îngrijorarea că atât liderii europeni, cât și cei români nu pot sau nu doresc a pune  obiectiv și drept în practică o politică economică, socială, juridică, administrativă și cultural-educativă sănătoasă, care să corespundă cu identitatea, aspirațiile și interesele, în egală măsură, a tuturor statelor-membre. Iar un semnal mereu tras în cazul României, este chiar refuzul intrării acesteia în spațiul Schengen, un semnal negativ de vreme ce nici în momentul exercitării de către țara noastră a președinției Consiliului Uniunii Europene, mandat dus la bun sfârșit și apreciat de către marea majoritate a liderilor europeni, nu s-a luat o decizie finală aprobativă de intrare în Schengen.
Este cu atât mai surprinzător și mai ales grav că lucrurile continuă să rămână confuze și din pricina factorilor de decizie de la vârfurile de putere din România, unde lupta politică murdară, și dezbinarea, iar pe de altă parte incompetența și lipsa de preocupare pentru apărarea intereselor țării și cu atât mai mult protejarea rodului muncii națiunii române, ne macină în interior și dau un mesaj prost în exterior. Nu în ultimul rând, există și o temere oarecum justificată vizavi de soarta actuală a Uniunii Europene, în special a viitoarei arhitecturi politice, dar nu numai, în ciuda unei false armonii instituționale,  menită să servească binele comun european, la nivelul întregii Uniunii. În special în relațiile politice, ale liderilor de partid și diferitelor grupuri parlamentare se observă, dar mai ales se simt mari deosebiri de interese și opinii, iar de aici confuzii și derută, lipsă de voință și incapacitate colectivă pentru rezolvarea fără patimi și orgolii, a problemelor reale ale acestei disputate construcții europene. Or și intrarea României în Spațiul Schengen este strâns legată de capitolul integrare și mai mult decât atât, întrucât se impută autorităților de la București și alte nereușite legate bunăoară de problemele MCV-lui și GRECO (anticorupția) condiții esențiale pentru a avea pretenția aderării și integrării în mult clamatul spațiu de liberă circulație, evident cu avantaje foarte importante pentru dezvoltarea și prosperitatea colectivă și a fiecărui stat – membru și asociat în parte. Și oarecum România este restanțieră la aprofundarea integrării europene, mai exact la implementarea politicilor europene de dezvoltare la noi acasă, și mai ales la aplicarea legislației comunitare, ceea ce avea să întârzie de fapt înscrierea definitivă la cerințele strategice ale U.E., însemnând până la urmă inclusiv aderarea la Schengen, trecerea la moneda euro și rezolvarea problemei MCV. Evident că vina aparține, după cum mai spuneam, autorităților statului român, de la vârfurile puterii – președinție, parlament, guvern și până jos la talpa țării, la reprezentanții statali locali și, nu în ultimul  rând, liderilor politici, care în loc să aibă voința de a acționa laolaltă pentru interesele țării, integrate spre rezolvare în ansamblul legislației și deciziilor comunitare europene, preferă meschinele lor lupte politice interne pentru putere și eventual, dacă se poate, ceva factori externi favorabili. Numai că de această dată, scrutinul din 26 mai a.c., scoate la iveală mesajul marii majorități a cetățenilor români prin care se cere hotărât decidenților politici din țară să-și asume o responsabilitate totală pentru înscrierea definitivă a României pe calea rânduielilor legislative și modului de viață european, inclusiv pentru ceea ce înseamnă Spațiul Schengen și de care beneficiază pentru toate statele-membre ale Uniunii Europene. Deci, să ne așteptăm la un nou suflu de speranțe spre echilibru și normalitate, în consecință o cale de viață europeană și pentru cetățenii țării noastre. În același timp persistă teama că perturbarea echilibrului politic în Parlamentul European după alegerile din 26 mai a.c., avantajând pe mai departe marile puteri și statele occidentale, va genera în continuare duble standarde și politici discriminatorii, unde, din păcate, sunt atrași în disputele și negocierile tranzacționale și eurodeputați români, care din motive subterane nu trag pentru țara lor și servesc interese străine. Și cum se ,,construiesc“ acolo compromisurile sunt vești deloc îmbucurătoare despre încă o amânare ,,sine die”, mai exact opoziția fermă a statelor mai sus amintite de a stopa în continuare aderarea României la Spațiul Schengen, în ciuda faptului că țara noastră a îndeplinit cerințele specifice acceptării sale, conform celor stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Or  repetăm, este și marea vină a autorităților de la București în frunte cu președintele Iohannis și a unor europarlamentari trimiși acolo cu mandat electoral din partea cetățenilor români, care sunt dezinteresați de soarta țării și nu se zbat pentru rezolvarea problemelor reale și prioritare intereselor noastre naționale. Bunăoară, cum să accepte Olanda, statul cel mai prosper din zona drumurilor transatlantice, intrarea României în Spațiul Schengen, simțind că prin poziția geografică a țării noastre, cu portul Constanța, poarta maritim-oceanică extrem de favorabilă țărilor din centrul și sud-estul Europei în derularea comerțului spre marile ,,drumuri“ transatlantice? Evident, că în opinia guvernului olandez, dar nu numai ( vezi, Germania  și Finlanda care nu face parte din U.E., etc), potențialul lor economic ar fi mult afectat, în cazul de față scăzând din importanță Rotterdamul – actuala principală poartă maritimă europeană.
Așadar, până la urmă orice reușită a României în privința procesului de integrare definitivă în structurile instituționale și de oportunitate ale Uniunii Europene, depinde de această dată, mai mult ca oricând de modul în care cei care conduc astăzi și cei care vor păstori România în viitor, vor ține cont de dorința și mesajul românilor transmise cu ocazia recentelor alegeri europarlamentare. Altfel, lipsa de românism și bineînțeles de voință și responsabilitate față de țara și poporul în care au fost zămisliți, iar pentru unii, se vede treaba că, din păcate, au crescut, va genera alte mari dezamăgiri, compromițându-se astfel orice opțiuni și aspirații spre mai bine în România și în atât de mult lăudata, dar la fel de zbuciumata și contestata construcție europeană. Cu atât mai mult, după alegerile din 26 mai, când echilibrul politic este atât de fragil în Parlamentul Uniunii, cât și în celelalte instituții executive, iar din afară cât și din interiorul acestui imens spațiu european nu încetează o clipă și chiar s-au întețit atacurile scepticilor naționaliști, autohtoniști și suveraniști, care pun la îndoială viabilitatea, dorința, voința și putința U.E, de a servi binelui comun tuturor cetățenilor europeni. Este, în mare parte și cazul României, mereu pusă la colț din motive care de care mai inventate și bizare care afectează grav independența și suveranitatea statului român, ajuns mai degrabă la statutul de semicolonie, cu murdare imixțiuni pornite și venite din exterior. Or, în astfel de condiții vitrege pentru țară, este extrem de greu, dacă nu imposibil să se asigure și cetățenilor români facilități de dezvoltare și prosperitate, un standard de viață europeană, dimpotrivă….
Prof. VASILE IROD