„Începând cu data de 1 iunie, o persoană fizică poate achiziţiona oricâte autoturisme doreşte prin programul „Rabla”. De asemenea, de la 1 iunie intră în program şi autovehicule cu masa de până la 3,5 tone, respectiv autoutilitare uşoare”. Cam aşa auzeam mai peste tot despre ultima ediţie a programului de înnoire a parcului auto “Rabla”. Deşi prima de casare de 3.800 RON, era mai mare de cea din anul 2008 (3.000) şi mai existau şi alte facilităţi, lumea totuşi nu s-a prea omorât să cumpere maşini noi.
La un moment dat, au apărut zvonuri cum că şi comerţul cu autovehicule “second-hand” din import suferă grav pe fondul crizei economice. Acestea s-au dovedit a fi mai mult zvonuri, pentru că afacerea merge în continuare bine, nelimitându-se doar la autoturismul întreg, ci şi la piese de schimb.
Astfel, am stat de vorbă cu unul dintre cei ce se ocupă cu o astfel de afacere. Îl cheamă Răzvan şi are 29 de ani. Împreună cu tatăl său, deţine un magazin ce comercializează piese de schimb la mâna a doua din import. „Mă ocup cu taică-miu de vreo 5 ani de chestia asta. La început a fost mai greu, aveam un Ford Transit mai vechi cu care aduceam piese de dincolo. De obicei din Austria şi Germania. Între timp eu m-am căsătorit. Soţia mea este nemţoaică. După asta treaba a mers mult mai uşor. Ne-a mai ajutat şi socru-miu, şi acum pot să aduc piese nu doar pentru maşini germane, gen Opel sau Volkswagen, ci şi pentru Peugeot sau Renault, Alfa Romeo. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni dincolo care mă mai ajută şi ei cu câte un pont sau un contact, ceva. În ultima vreme însă, s-a umplut şi Târgu Jiu şi judeţul de afaceri de ăstea. Dar încă merge. Cerere este”. Întrebat de ce anume este cererea încă mare, deşi sunt destui distribuitori, Răzvan a răspuns senin: „Pentru că e mai ieftin. Adică nu se poate spune că e o afacere proastă. Piesele de schimb din import sunt destul de bune, únele chiar noi şi, decât să te duci cu maşina la reprezentanţă să ţi-o repare, mai bine iei piese de la noi (distribuitorii de piese second-hand din import) şi te duci la un atelier de reparaţii. Eu fac România-Germania destul de des pentru transporturi şi nu prea am timp să mă ocup de magazin. Se ocupă mai mult tata, el având şi un atelier de reparaţii auto acasă. Într-adevăr ai asigurarea, dar cât poate să acopere şi ea? Pocneşti maşina şi te duci cu ea să o repari la asiguratori. Ăştia o verifică, calculează cam ce trebuie să facă şi cât costă. După aia te bagă într-unul din service-urile lor, unde fac muncă mai mult de mântuială. Tocmai de asta, în cazul accidentelor, mulţi dintre şoferi fac schimb de asigurări şi le repară singuri pe la samsari”.
Într-adevăr, nici pentru asiguratori nu e simplu, deoarece daunele plătite pentru poliţele auto „au accelerat puternic” în primul semestru, astfel încât din 2 euro încasaţi de companii aproape 1,3 euro au fost utilizaţi pentru despăgubirea celor care au făcut accidente. Deocamdată, daunele au reprezentat astfel 63% din încasări, potrivit datelor Comisiei de Suparveghere a Asigurărilor, însă situaţia este chiar mai gravă, spun asiguratorii. Şi, deşi în ediţia de anul acesta a “Rablei” sunt înscrişi constructori de renume precum Opel, Chevrolet, Peugeot, Ford, Mazda, Audi, etc., cei mai mulţi gorjeni preferă să cumpere autorisme la mâna a doua, din ţară sau din import, cu mai puţini bani, dar şi cu puţini ani şi kilometri la bord, majoritatea din Germania. Acestea au motoare fiabile, consumul redus, sunt mai ieftin de întreţinut iar în ultima vreme nici de piese de schimb nu se mai pune problema, distribuitori fiind destui. Aceştia sunt uşor de găsit, oraşul fiind plin de astfel de magazine, „iar pentru cei ce nu găsesc ce caută, piesa dorită poate fi adusă la comandă, la un preţ mult mai mic decât la reprezentanţi”.
Deocamdată, cea mai populară metodă de a căuta, atât o piesă de schimb, cât şi autoturismul dorit rămâne târgul auto din Zona Artego, unde sunt prezenţi şi majoritatea micilor distribuitori din import.
Sorin Milcu
