Sigur, nu spun o noutate, preşedintele Traian Băsescu are dese momente când chiar se crede Nicolae Ceauşescu. Împuşcatul, în schimb, mai ţinea seamă şi de ce-i spuneau consilierii. Dacă făcea o vizită la Londra şi sfetnicii îi sugeraseră să stea mai mult în faţa portretului bunicii Reginei Angliei, în semn de admiraţie şi pentru impresie, atunci Ceauşescu aşa făcea.
În chestiuni economice, deşi absolvise ASE Bucureşti, după Academia militară sovietică Frunze, se consulta adesea. Nu avea la bază doar o şcoală post-liceală de marină, cum era Academia „Mircea cel Bătrân” înainte de ‘89. Chiar dacă forţa impunerea propriilor opţiuni, uneori greşite şi megalomane, Nicolae Ceauşescu avea impresia că e buricul târgului şi că politica mondială ţine totdeauna seama de opiniile lui. De multe ori chiar influenţa mersul vremurilor. Îi ataca pe sovietici, cu măsură. I-a împăcat cu chinezii, prin bunele relaţii cu Deng Siaoping, graţie mediatorului – excepţionalul ministru de Externe Ştefan Andrei. Ajuns în capul trebii la Palatul din Dealul Cotrocenilor, Traian Băsescu ne-a obligat să fim pioni în ţara lui „Să trăiţi bine!”. Acolo unde, zilnic, moare câte-o iluzie. Tot el şi PDL le-au promis dascălilor mărirea simbriilor cu 50%. Nu s-au ţinut de cuvânt. Pentru că acum, băşcălios la adresa profesorilor, Băsescu se laudă că a luat BAC-ul cu 7,50%, apoi susţine despre ei că: „Sunt una dintre categoriile cel mai bine plătite în România”. Că azi spune una şi apoi o dă la-ntors nu mai e o noutate. A-i relua numai câteva consideraţii, de-a dreptul puerile, îl dezavantajează. Referitor la CSM, Băsescu zicea: „M-am cam săturat de sensibilităţile lor excesive”. La ceilalţi, la cei care ne-am săturat de elucubraţiile sale nu se gândeşte? Nu se ştie dacă ieşise de la restaurantul Cireşica, dar acelaşi sinistru personaj mai zice: „Mă declar mulţumit de situaţia investiţiilor pe ministere”. Măi să vezi! De aceea sunt atâţia şomeri în ţara noastră. Nu-i echilibrat, în declaraţii, nici măcar pe porţiuni. Dar nici turbat. Piesa „Mielul turbat” a lui Aurel Baranga, îi este străină. Îşi joacă propria piesă. Pe spinarea noastră. Conform Constituţiei, preşedintele ţării şi absconsul ministru de Externe Theodor Baconschi nu se bagă în cele petrecute sub ochii noştri, nu şi ai lor, pe la Tuşnad şi Balvanioş. Traian Băsescu rămâne acelaşi prieten al lui Viktor Orban, pe care-l bate amical pe umăr, spunând, referitor le declaraţiile celui care se plimbă, cu şi din interes, prin Transilvania precum Vodă prin lobodă: „Orice declaraţie de acest gen este neavenită”. Cum total neavenită este şi spusa Băsescului. Inodoră şi incoloră. Iar Baconschi dormea-n păpuşoi, probabil. Omul care se bagă tot timpul acolo unde nu-i fierbe oala, conform prerogativelor prezidenţiale constituţionale, se crede foarte adesea Barak Obama. Care e şi el la final de mandat, dar cel puţin îndeplineşte şi rolul de şef al guvernului, aşa cum prevede Constituţia Statelor Unite ale Americii. Îl copiază prost pe Barak Obama şi-i reuşeşte doar înglodarea României în datorii. La fel ca maestrul Obama, la el acasă! Şi el la ananghie. Ca şef al Guvernului PreşBăsescu-Boc, ne-a spus când să ne împrumutăm, cu cât şi de la cine. Ce-i pasă că vreo trei-patru generaţii de români vor fi datori la FMI. Ar vrea, se pare, ca România să fie îndatorată o veşnicie şi, dacă se poate, să dispară. Mai alaltăieri, la Cotroceni, Traian Băsescu se bătea pe burtă cu Jeffrey Franks, insul care-a mai falimentat şi alte ţări înainte de a pune România pe butuci. Nu singur, ci cu complicitatea Băsescului. Al cui e comisionul? Nu mă întrebaţi pe mine. Ne bagă, ne scoate din criză, ba intrăm iar dar e vigilent şi se dă de exemplu în faţa oficialilor Uniunii Europene că el a fost prevăzător şi a luat măsurile la care alte sate membre ale UE s-au gândit abia pe urmă. Face şi desface guvernele Boc, tot cu Boc în frunte, şi cu el la comandă. Abia la câteva zile iese şi Boc pe la televiziuni şi ne anunţă ce i-a spus lui şi ne-a spus nouă adevăratul Dictator al României. Remanierile şi crearea altor ministere, de genul celui mamut oferit Elenei Udrea, e tot apanajul Lui. Ca exemplificare, tot Băsescu dixit: „Ştiu cine va fi ministru pentru afacerile europene. Trebuie să fie credibil la Bruxelles”. Unul diferit de el, animal politic ce-i confundat pe acolo cu primul ministru al României. Şi care nu are pic de credibilitate nici prin capitala UE, nici pe malul Dâmboviţei. Cu fiecare zi, îşi pierde şi bruma de credibilitate pe care-o mai are, împărţind-o cu PDL. A se vedea sondajele! Cele adevărate.
Ion Predoşanu
