De astă dată, vor avea românii înţelepciunea de a-şi alege un preşedinte onest şi destoinic, fără porunci din afară?

302

Europarlamentarele  bat la uşă,  dar nici alegerile prezidenţiale nu sunt prea departe, motive pentru care  tunurile propagandei partidelor politice  au început  deja să bată din toate părţile, în vreme ce noi muritorii de rând suntem  parcă blestemaţi  a le suporta ipocrizia şi minciunile, colportate  prin tot felul  de sloganuri şi cu o demagogie deşănţată.

Şi pentru  politicienii cu  tovalul lor atât de gros nimic nu mai contează, deşi sărăcia  din ţară şi starea deplorabilă a naţiunii  ar trebui să le dea de  gândit  şi să-i îngrijoreze multă vreme  de aici încolo.
Numai că, pentru ei miza  oricăror alegeri cu succese  de mandat,  înseamnă doar gheşefturile şi privilegiile savurate  cu atâta  lăcomie, dar  şi simbriile grase din bani publici în contradicţie cu lipsa lor de interes  pentru binele ţării şi a comunităţilor  pe care le reprezintă.
Altfel spus, ei câştigă  mandate  şi sunt bine merci, dar  pentru noi  ce le dăm voturile cum rămâne? Sau ar trebui să ne fie învăţare de minte după  ani în şir  de promisiuni  şi minciuni, reactivând  vigilenţa dar  şi memoria,  cu atât mai mult cu  cât  şi la alegerile prezidenţiale anterioare am dat votul, cocoţând  pe fotoliul de la Palatul Cotroceni, timp de 10 ani, un Preşedinte – păcălici, atipic  şi ageamiu, mereu pus  pe ceartă şi scandal, dihonie în popor şi  cu foarte slabe rezultate pentru interesele  şi binele României. Chiar  şi acum, cu ultimele zvâcniri prezidenţiale, încă mai poartă sâmbetele  unora sau  altora, punând beţe-n roate pe mai departe Legislativului, executivului şi altor instituţii  ale statului  cu intenţia vădită  că încă mai poate prosti un număr important  de români şi la alegerile din anul de graţie, 2014. Pentru că  este încă convins, că şi de aici încolo  va dicta  în jocurile  politicii  din România, sau poate  că după atâta obedienţă  faţă de stăpânii lui din afară,  va fi gratulat  cu vreo funcţie  de  băgător  de seamă  pe la UE  sau în altă parte, având astfel  prilejul de a-şi continua circul, la  fel de ostil şi nociv, plătitor de poliţe celor ce guvernează România. Bunăoară, aşa se şi explică  returnarea legilor  şi a oricăror  hotărâri  de guvern  pe bandă rulantă,  adeseori fără motiv, sau  poate mânat, în ultima vreme, în răzbunările  sale  de  fenomenele NANA  şi GAZPROM.
Este adevărat că reprezentaţia  cu „piesa”  Traian Băsescu  se apropie  de final,  numai că nu se pot uita atât de uşor abuzurile  sale constituţionale, ilegalităţile făcute, dar şi comportamentul  mahalagesc faţă de  adversarii politici şi faţă de o serie  de categorii sociale, personalităţi, gazetari şi individualităţi  private  ce au îndrăznit  a-şi spune părerea  ori a-şi  apăra drepturile  conferite  prin legi sau alte acte normative, sau până la urmă  a  fost admonestată  şi jignită naţiunea  română de către odiosul personaj. Desigur  că acest pseudo-preşedinte va pleca  şi poate va plăti  cu vârf  şi îndesat pentru nesăbuinţele sale, dar contează  şi cine vine  din urmă, aspirând  la  viitorul  mandat  de preşedinte al României. Îngrijorarea este cu atât  mai mare  cu cât  din cei ce au ieşit  până acum  pe „piaţa” electorală, nici unul nu pare să rupă  gura târgului,  dimpotrivă răul nu se va termina. De ce? Pentru că, din păcate, ne lipsesc  conducătorii adevăraţi, de valoare, dar  şi de incontestabilă moralitate. Al de Crin Antonescu, Predoiu, Mihai  Răzvan Ungureanu, Elena Udrea şi ceilalţi, ce vor  dori a dobândi mandatul de preşedinte  al României, sunt departe  de ceea ce li se cere, iar experienţa  de până acum   este   o limpede dovadă, fiind  aici vorba de inteligenţă, înţelepciune, cinste şi echilibru, imparţialitate şi intransigenţă, dar şi pragmatism  în conformitate cu  tot ceea ce înseamnă exercitarea  mandatului, respectând  principiile  şi  normele democratice  de conducere.
Mai degrabă, cei nominalizaţi până acum, au luat  cam tot ce a fost mai pervers, dar şi retorica nesăbuită a celui care  încă mai ocupă  fotoliul de preşedinte la Palatul Cotroceni. În plus,  nu pot sau nu vor a se debarasa  de partizanate şi interese meschine de partid, dovadă că atât cei  din  actuala Coaliţie aflată la putere, cât şi cei din formaţiunile  politice aflate  în Opoziţie  sunt preocupaţi doar de schimbări  constituţionale egoiste. Adică, elaborarea unor modificări în Constituţie  care să avantajeze la momentul oportun  anumite partide, coaliţii şi alianţe  de  partid, ori persoane susţinute politic. După cum, toată această struţo-cămilă  politică  nu-l avantajează deloc nici pe Traian Băsescu, care nu a renunţat  nici un moment  la ideea  de a juca  în continuare un rol determinant  în politica românească , dincolo de teama unor judecăţi  de valoare  şi cu urmări  ulterioare, desigur imprevizibile. Sunt motive pentru care, mai pe faţă sau prin spate, nici nu-i agreează pe actualii  aspiranţi la prezidenţialele  din toamna acestui an – 2014, ci dimpotrivă.
Dar, până la alegerile  prezidenţiale, rămâne deocamdată  vechea poveste de a conştientiza sau ba  fenomenul,  şi a-i capacita pe  cetăţeni  atât prin  media, cât  şi prin acţiuni  legale, constituţionale  de a alege  un preşedinte, nu prin  parti-prisuri  politice emoţionale, ci pe baza  priceperii şi garanţiei  că întreaga  lui activitate se va confunda cu interesele României. Şi în primul rând e nevoie  de verticalitate civică şi morală  pentru a fi un bun apărător al adevărului, dar  şi echidistant  faţă de orice dispute politice interne  ce pot dăuna  bunului mers  al societăţii. În acelaşi timp, un preşedinte al tuturor românilor  şi un bun mediator instituţional  are  şi obligaţii  diplomatice  în relaţiile României cu partenerii  din  exterior,  evitându-se  orice fel de reproşuri şi tensiuni  ce ar putea afecta interesul  naţional, suveranitatea, unitatea şi integritatea statală a României. Altfel, de nu vom reuşi  a ne trezi  încă din lunga  noastră letargie ce s-a dovedit  a fi extrem  de păguboasă, pentru noi, ca ţară  şi neam,  atunci cu siguranţă se va alege  definitiv  praful. Or, tocmai  pentru a  nu ajunge la o situaţie  dintre cele mai  sumbre, e nevoie  şi trebuie să  ne dorim a trăi  în normalitate, atât în ceea ce priveşte organizarea  şi funcţionarea  sistemului  ierarhic al statului, şi de aici  toate structurile  sale instituţionale, cât şi eliminarea  oricăror demersuri  şi decizii  ce pot veni  dinspre  polurile  de putere,  de dragul  orgoliilor  şi nu în beneficiul interesului  public  şi al cetăţeanului român. Doar aşa  se poate elimina  orice  frână din sistemul  democratic  de conducere şi coordonare instituţională,  salvgardând  şi garantând  dezvoltarea  şi progresul României. Măcar în al 12-lea ceas  e nevoie  de o intensă psiho-terapie  care să-şi facă  rapid efectul, întrucât  cu toate  parodiile  şi haosul  de până acum  nu se mai poate.
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here