M-am gândit, nu prea demult, cu raportare la postmodernism, postpostmodernism, transmodernism, ba chiar şi la mai noul metamodernism, pe care personal îl intuisem din anul Domnului 2010 şi referitor la care am scris un manifest în 19 puncte, acum câţiva ani, după care am aflat că şi în însoritul Occident începuse o discuţie pe tema lui, m-am gândit aşadar că ne comportăm cam toţi ăştia numiţi literaţi ori scriitori ca şi cum am vrea să evadăm, din modernism şi modernitate, fără a reuşi decât, poate, doar parţial… În fine…
Post, trans şi meta, iată un dans prefixial ameţitor… La care pare-se că aderă şi Ion Popescu Brădiceni chiar şi în ultima lui carte, (transmodernitar, cum altfel?) intitulată O introducere în teoria şi practica (re)lecturii, având şi un subtitlu “săltăreţ” numit Lista lui I.P.B. Asta ca replică la lista lui N.M., adică a lui Nicolae Manolescu… Replică sau parafrază sau de-amândouă… Oricum, aici transmodernismul ipebist intră în dialog cu postmodernismul manolescian. Sigur, raportat la spaţiul nostru carpato-danubiano-pontic… Altfel despre postmodernism şi transmodernism, ba chiar şi despre metamodernism, tot în însoritul Occident s-a vorbit mai întâi. Însă în ceea ce priveşte transmodernismul şi metamodernismul, au existat acolo şi voci româneşti… Dar şi aici…
Cartea lui Ion Popescu Brădiceni, scrisă de pe poziţii transmoderniste, intră cumva în dialog, prin lista propusă cu poziţia postmodernistă a lui Nicolae Manolescu, dialogul cu ceea ce deja reprezintă… tradiţia, adică postmodernismul românesc, după mine discutabil şi controversat, din motive pe care nu am timp să le dezvolt aici, căci am mai scris despre asta. Iar dialogul duce spre… metamodernism care, în optica mea, e o raportare relaxată la tradiţie.
Dezinvolt, I.P.B. scrie şi despre Aurel Pantea, şi despre Gheorghe Grigurcu, şi despre Livius Ciocârlie, Ion Pop sau Mircea Cărtărescu. El care a predat, ca profesor, şi teorie literară la Universitatea de stat din Târgu-Jiu, care poartă numele lui Brâncuşi, se dovedeşte a fi şi un eseist plin de râvnă, oferindu-ne o lectură palpitantă şi reconfortantă în acest frumos început de toamnă…
Lazăr Popescu
