Dan Chiriac: “După doi ani de pregătiri, am sărit cu paraşuta doar de la 7.003 metri!”

981

DSCN4724 DSC_2121 DSC_1984 96 70 IMG_4109Despre G.D., cum îl alintă prietenii pe Gabriel Dan Chiriac, se pot spune multe, chiar dacă el se consideră “un simplu om”. Trecând peste scurta sa autodescriere, amintim doar că el este omul care pe final de 2013 a intrat în atenţia publicului din întreaga ţară după ce a sărit cu paraşuta de la mii de metri. După ce a văzut şi simţit cum este viaţa la peste 300 km/h, în timpul saltului de la peste şapte mii de metri, Gabriel Dan Chiriac le dezvăluie cititorilor noştri câte ceva din secretele sale, într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului Gorjeanul. Deviza sa este clară: “Tot mai sus! Merg până la capăt şi mai departe!” În spiritul acestui îndemn, G.D. şi-a propus nu doar doborârea recordului naţional al saltului cu paraşuta, ci chiar aducerea în România a recordului mondial de înălţime la paraşutism, depăşind pragul celor 40.000 de metri. Pe lângă toate acestea, el are timp să se ocupe şi de Clubul Montan White Wolf din Baia de Fier, al cărui preşedinte este.

Reporter: Cine este Gabriel Dan Chiriac?
Gabriel Dan Chiriac: După ultima ieşire în public, sunt omul care a sărit cu paraşuta de la 7.000 de metri. Dar pentru prieteni, colegi şi colaboratori sunt doar G.D. – cel care îşi trăieşte viaţa la intensitate maximă. Nu mă diferenţiez cu nimic faţă de toţi cei din jurul nostru. Consider că sunt unul din milioanele de români care încearcă să lase ceva bun în urmă, la plecarea de pe acest pământ.
Am făcut ochi în sudul Moldovei, la Tecuci / Galaţi, iar după 44 de ani mă bucur de fiecare răsărit de soare la Baia de Fier / Gorj. Timpul, cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, mi-a călăuzit paşii prin toată ţara, fie datorită serviciului, fie pentru a mă putea descoperi pe mine însumi, în înfruntarea cu încercările vieţii.
Rep.: Cum a fost adaptarea la viaţa de la ţară, tu fiind orăşean!?
G.D.C.: Deşi am trăit la oraş, m-am considerat întotdeauna ţăran şi, ca atare, am îmbrăţişat iniţial meseria de tehnician horticol. Dar, în timp, spiritul a învins logica şi am urmat chemarea cerului devenind paraşutist sportiv şi apoi instructor sau antrenor. După 30 de ani de aviaţie, încă mai arde în mine flacăra Păsării Phoenix, aşa că …mergem până la capăt şi mai departe!
Pentru că viaţa trebuie trăită din plin, am completat activităţile aviatice cu cele montane şi subacvatice, aşa că pot spune că am văzut, trăit şi simţit tot ce ne oferă Mama Natură. Este minunat şi le doresc tuturor să aibă şansa de a trăi la intensitate maximă!

Un salt demn de toată admiraţia
Rep.: Ai uimit o întreagă naţiune cu saltul de la 7.000 de metri. Cum a luat naştere ideea acestui salt?
G.D.C: I-am uimit doar pe cei tineri. Cei de vârsta a doua şi a treia îşi mai aduc aminte de recordurile Smarandei Brăescu (n.r. – 1932 / 7.400 metri record mondial) şi generalului Grigore Baştan (n.r. – 1970 / 9.600 m. record naţional). Cu asemenea eroi înaintaşi nici nu este greu de înţeles cum s-a născut ideea de „Tot mai sus!”. Fiecare dintre paraşutiştii români şi-a dorit să ajungă în al nouălea cer. Se pare ca norocul a fost de partea mea de această dată. Conducerea Aeroclubului României a considerat că pot scrie încă o filă de istorie aviatică şi m-a delegat să depăşesc ştacheta celor 10.000 de metri.
Rep.: Cât timp te-ai pregătit pentru acest salt şi cu ce probleme te-ai confruntat?
G.D.C: A fost nevoie de doi ani de pregătiri pentru a se ajunge aici. Doi ani plini de speranţe, dezamăgiri, vise, certitudini. După doi ani a venit şi ziua cea mare.
Aşa cum a văzut o ţara întreagă, am sărit cu paraşuta doar de la 7.003 m. Aceasta este înălţimea reală, conform aparaturii de înregistrare a parametrilor de zbor sau salt. Cu toată pregătirea riguroasă, tehnica ne-a jucat festa. La această înălţime, la aproximativ –30 grade Celsius şi umiditate excesivă, măştile piloţilor şi arzătoarele balonului au givrat (n.r. – s-au acoperit cu un strat de gheaţă) ceea ce a făcut imposibilă continuarea misiunii în condiţii de siguranţă.
Rep.: Practic, într-o astfel de acţiune este vorba despre o întreagă desfăşurare de forţe, o mobilizare generală… Ce implică un asemenea salt?
G.D.C: Stabilirea unui nou record de paraşutism a solicitat un efort naţional. În prima linie sunt instituţiile şi persoanele implicate direct. În liniile următoare sunt instituţii, firme şi persoane care au sprijinit, în măsura posibilităţilor, activităţile necesare ducerii la bun sfârşit a recordului. Şi credeţi-mă că au fost mulţi cei care au răspuns “Prezent!” la solicitarea noastră, fără a aştepta altă răsplată decât dulcele gust al victoriei.
Rep.: Ce contează cel mai mult într-o astfel de acţiune?
G.D.C: De o mare importanţă este sprijinul moral deosebit pe care l-am primit din partea aviatorilor din întreaga ţară şi chiar din afară. Pe această cale, în numele echipei, le mulţumesc că sunt alături de noi şi vom face totul să nu-i dezamăgim.

Paşi siguri spre un nou record
Rep.: Ai declarat că nu renunţi până nu dobori actualul record. Ce urmează?
G.D.C: În viaţă am învăţat că trebuie să merg până la capăt. Aşa că de renunţare nici nu poate fi vorba. Remediem toate deficienţele şi apoi facem saltul peste 10.000 metri. După ce am terminat, o luăm de la capăt. Ne aşteaptă alte antrenamente, alte recorduri şi alte provocări.
Rep.: Când preconizezi că va fi următorul salt?
G.D.C.: Sperăm să încheiem toate pregătirile până la finalul lunii ianuarie, astfel încât să putem aştepta condiţiile meteo propice în perioada februarie-martie. Pentru salt avem nevoie de temperaturi sub 0 grade Celsius la punctul de decolare, cer senin şi vânt slab atât la sol, cât şi în altitudine. În funcţie de situaţie, următorul salt va fi organizat tot la Sânpetru / Braşov sau în altă locaţie care ne poate asigura condiţiile necesare desfăşurării acţiunii.

Chiriac, creierul şi sufletul White Wolf Baia de Fier
Rep.: Pe lângă cele menţionate, te ocupi şi de Montan Club White Wolf din Baia de Fier. Cum reuşeşti să îţi organizezi activitatea la club?
G.D.C.:  Într-adevăr, în timpul liber coordonez activitatea White Wolf Club – înfiinţat în anul 2008. Împreună cu domnii Ionuţ Scripcariu şi Dan Fotescu am considerat că putem oferi o şansă pentru viitorul tinerilor din Nordul Gorjului de Est şi nu numai. După aproape 6 ani de activitate, avem un nucleu de membrii specialişti care, în funcţie de necesităţi şi planificări, sunt capabili să desfăşoare orice acţiune. În plus, prin afilierile şi parteneriatele realizate la nivel zonal şi naţional, reuşim să asigurăm o gamă diversificată de activităţi. Toţi membrii sunt voluntari şi liantul este pasiunea pentru acest gen de activităţi.
Rep.:  Ce fel de activităţi se desfăşoară în cadrul clubului?
G.D.C.: Iniţial am organizat activităţi cu specific strict montan, fiind ajutaţi de conformaţia zonei: alpinism-escaladă, speologie, drumeţii, rapel, tiroliană, canyoning etc. Dar, pe măsură ce am început să interacţionăm cu oamenii şi instituţiile din aria de activitate, am identificat şi alte direcţii ce necesită implicarea noastră ca organizaţie de formare şi pregătire, respectiv mediu – împăduriri, ecologizări, studii; social – amenajări turistice, competiţii, tabere, şcoli, conferinţe şi altele; cultural – artă plastică, fotografie etc. Iar acţiunile sunt în continuă adaptare, în funcţie de necesităţile zonei şi segmentul de adresabilitate.

Perspectivele noului an
Rep.:  Care sunt perspectivele pentru noul an, la White Wolf Club?
G.D.C.: În fiecare an am reuşit să depăşim cu mult calendarul de activităţi planificate. În 2014 organizăm a 2-a ediţie a Cupei Aeronautice la Motoparapante; a 5-a ediţie a Cupei Montane White Wolf, a Trofeului Rando Carpaţi şi a Taberei de Artă Plastică; a 8-a ediţie a Campionatului Mondial de Pituluşu’ (ecologizare în bazinele Galbenului şi Olteţului). Acestea pe lângă activităţile permanente de amenajare şi conservare a zonei din punct de vedere turistic.
Rep.: Cu ce probleme vă confruntaţi la Club?
G.D.C.: Nu ne plângem de inactivitate, ci doar de lipsa timpului şi a susţinătorilor materiali. Din această privinţa, ne confruntăm cu problemele de subfinanţare existente în toate domeniile neproductive economic – învăţământ, cultură, sport şi altele. Aşa că nu are rost să ne uităm în urmă, ci doar înainte. Abordăm fiecare acţiune cu maximă seriozitate şi profesionalism, astfel încât totul să fie bine.

Vise şi dorinţe
Rep.:  Care este visul încă neîmplinit al lui G.D. Chiriac?
G.D.C.: Să aduc în România recordul mondial de înălţime la paraşutism, depăşind pragul celor 40.000 de metri. Nu este uşor, dar ce farmec ar mai avea viaţa dacă totul ar fi lesne de realizat?!
Rep.:  Care este cea mai importantă realizare de până acum?
G.D.C.: Mi-am dedicat întreaga viaţă formarii şi perfecţionării tinerilor în domeniul sportiv şi nu numai. Consider că cei peste 1.000 de tineri pregătiţi pentru viaţă sunt o moştenire destul de importantă lăsată de un simplu om. Şi încă nu mi-am terminat misiunea…
Rep.:  Care este cea mai mare dorinţă a ta şi ce faci pentru a o împlini?
G.D.C.: Să pot pregăti tinerii pentru a câştiga fiecare bătălie cu viaţa! Iar pentru această misiune… merg până la capăt şi mai departe!
A consemnat MINODORA SUCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here