De aproape 8 ani de zile, Clubul Montan White Wolf din Baia de Fier oferă alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, constituind totodată o rampă de lansare pentru tinerii care se implică în activităţi sportive, artistice şi de voluntariat. Gabriel Dan Chiriac, preşedintele Clubului, spune că, în actuala situaţie economică a ţării, este destul de greu ca un ONG să supravieţuiască, însă cu un management bun se poate face chiar performanţă. Anul 2015 a fost unul bun pentru White Wolf, conducerea clubului stabilind deja traiectoria activităţilor ce urmează a se desfăşura în următorul an. despre toate acestea, dar şi despre noutăţile pe care le pregăteşte Clubul Montan White Wolf din Baia de Fier ne-a vorbit chiar preşedintele Dan Chiriac.
Reporter: Deşi activitatea Clubului Montan White Wolf din Baia de Fier nu mai este chiar atât de necunoscută cititorilor noştri, prezentaţi-ne, totuşi, pe scurt, istoricul organizaţiei.
Gabriel Dan CHIRIAC: Într-o variantă rezumativă, White Wolf Club este rezultanta a două cluburi sportive de şi pentru tineret, care au funcţionat în Tecuci, judeţul Galaţi. Aeroclubul SMARANDA BRĂESCU (1978 – 1998) şi Asociaţia Sportivă OMNIA (1980 – 1998) au constituit pepiniera de formare a structurii organizatorice şi 
a o parte din actualii membri ai Clubului de la Baia de Fier. Prinşi în furtuna vieţii româneşti, am fost nevoiţi să ne reorganizăm şi să renaştem pe plaiuri gorjene în anul 2008. De atunci activăm preponderent în zona Olteniei de sub Munte, respectiv în nordul Gorjului de Est.
Rep.: În situaţia dată sunteţi un club relativ tânăr! Cum aţi reuşit să supravieţuiţi şi, mai ales, să vă impuneţi în actuala situaţie a ţării?
G.D.: În luna martie a lui 2016, Clubul va împlini 8 ani de activitate. Pentru a ajunge aici a fost nevoie de multă muncă, dăruire şi pasiune. Aceasta din urmă – pasiunea – a constituit liantul care a adus laolaltă iubitori ai muntelui, ai activităţilor sportive, culturale, sociale şi de mediu. Prin contribuţia fizică şi psihică a fiecărui membru am reuşit să demonstrăm că suntem o organizaţie puternică şi responsabilă, ce trebuie respectată atât la nivel zonal cât şi naţional. Valoarea unui grup este dată de suma valorilor individuale. Prin reuşitele fiecărui membru, am obţinut dreptul de a fi recunoscuţi ca o forţă în domeniu şi lucrând împreună am realizat beneficii de necontestat pentru zona aceasta.
Rep.: Ştim că actuala conjunctură economică nu este tocmai propice dezvoltării O.N.G.-urilor. Cum reuşiţi să vă descurcaţi?
G.D.: Într-adevăr, sistemul economic românesc nu încurajează sub nici o formă dezvoltarea structurilor de pregătire pentru viaţă a copiilor şi tinerilor. Iar acest fenomen este resimţit tot mai pregnant în mediul rural, acolo unde economia este pe butuci. Lipsa unei susţineri reale – legislaţie, putere economică, programe coerente şi pe termen lung etc. – a făcut ca tot mai puţine ONG-uri să reziste, jucând corect, în aşa numita “economie de piaţă”! Noi am reuşit să supravieţuim datorită susţinerii financiare proprii, a managementului constructiv şi a unei baze materiale pe care, în timp, am dezvoltat-o corespunzător nevoilor funcţionale.
Rep.: Dacă tot vorbim de susţinere, cum colaboraţi cu cei din zona dumneavoastră de activitate?
G.D.: Pe plan zonal avem încheiate o serie de parteneriate cu instituţii din domeniul administrativ, cultural, sportiv, social şi de mediu, iar la nivel central suntem afiliaţi la federaţii de specialitate. Cu toate aceste organisme – locale, zonale sau centrale – menţinem legături permanente, influenţate de proiectele/programele pe care le avem în desfăşurare. Un sprijin deosebit îl avem din partea Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Gorj, a Serviciului Public Salvamont Gorj şi a Federaţiei Române “Sportul Pentru Toţi” Bucureşti.
Rep.: De la colaboratori să trecem la membri. Cine se află în spatele numelui White Wolf Club?
G.D.: În momentul de faţă suntem peste 70 de “lupi albi”. Numărul se modifică de la an la an datorită sistemului de pregătire şi a cerinţelor organizaţiei. Dacă iniţial am început ca structură exclusiv sportivă, pe parcurs ne-am diversificat oferta condiţionaţi de zona de activitate. Desfăşurându-ne activităţile preponderent în mediul rural (zonă cu un număr mic de copii şi tineri), am asimilat pe parcurs acţiuni culturale, sociale, de mediu, ştiinţifice etc. Astfel, membrii care dau forţă organizaţiei, sunt structuraţi în funcţie de necesităţile activităţilor: experţi, sportivi, voluntari. Fiecare, în măsura posibilităţilor, îşi aduce aportul pentru realizarea obiectivelor Clubului şi satisfacerea nevoilor personale.
Rep.: Anul care tocmai s-a încheiat ce bilanţ a avut?
G.D.: Perioada sărbătorilor din decembrie este dedicată bilanţurilor, aşa că nu putem să ne abatem de la regulă. Acum am reuşit să contabilizăm un număr total de 403 acţiuni de la înfiinţare. Din acestea doar 81 sunt cele aferente anului 2015. Defalcat am avut: o acţiune de mediu, 24 de acţiuni sportive şi 56 acţiuni socio-culturale. Aici vorbim de acţiuni organizate de noi sau desfăşurate la nivel naţional sau internaţional şi la care au participat membrii organizaţiei noastre. Totuşi vă recomand ca în spatele cifrelor reci să vedeţi sufletele oamenilor care au făcut posibile aceste realizări! Să vă imaginaţi efortul şi zilele de muncă ce au fost necesare pentru a obţine asemenea rezultate.
Rep.: Ne şi nominalizaţi din membrii care au făcut posibile aceste rezultate?
G.D.: În sectorul sportiv, printre cei mai buni îi putem evidenţia pe: Adela Băltoi, Daniel Lupulescu, Eugen Şorop, Ion şi Mihai Iordănoia, Bogdan Staicu, Darius Panduru, Roxana Lăţoiu, Gabriel Bran, Gina Ecovescu, Luiza Nebancia, Iuliana Stanciu. La activităţile culturale s-au evidenţiat Diana Butiuc şi Mădălina Dodescu. Pentru întreaga activitate de voluntariat, cel mai activ membru în 2015 a fost Andreea Ştefanovici. Şi aici am scos în faţă doar tinerii, fără a nominaliza experţii ce au făcut posibile rezultatele. Este dificil să faci nominalizări ţinând cont de faptul că, exceptând acţiunile sportive cu rezultate cuantificabile, toate celelalte activităţi implică efort colectiv. După cum spuneam, paleta de activităţi acoperă tot spectrul social, aşa că membrii sunt implicaţi în funcţie de potenţialul fiecăruia şi de nevoile organizaţiei.
Rep.: Ce acţiuni aţi programat pentru 2016?
G.D.: Pe linie sportivă avem deja consacrate o serie de competiţii care sunt planificate astfel: Memorial CEZAR VĂRGULESCU (alpinism-escaladă / 13-15 mai), Cupa Montană WHITE WOLF (escaladă, orientare, alergare montană / 20-22 mai), Trofeul RANDO CARPAŢI (orientare sportivă şi raid-orientare / 17-19 iunie), AIRWOLF Festival (motoparapantism / 8-10 iulie), Trofeul PRIETENIEI (escaladă, cros-orientare, tir / 5-7 august). Activităţile culturale includ Tabăra de Artă (artă plastică / 27 iunie-3 iulie) şi Concursul NATURA PRIN OCHI DE COPIL (foto / 4 iunie şi 8 octombrie). Pe lângă acestea, avem în organizare tabere montane şi team-building-uri pe parcursul întregului an, în funcţie de solicitări şi parteneriate. De asemenea, pe segmentul socio-cultural avem în vedere menţinerea în stare de funcţionare a traseelor turistice şi de via ferrata amenajate în zonă. În paralel cu acestea urmărim, în funcţie de fondurile existente, extinderea bazei de turism sau agrement cu trasee noi. După cum se vede, oferta este destul de bogată şi atractivă.
Rep.: Aminteaţi, într-o discuţie anterioară, că doriţi mai mult de la activitatea Clubului…
G.D.: În urma analizelor şi discuţiilor avute cu persoane implicate în sistemul de formare a tinerilor, am hotărât adaptarea programului la un sistem educaţional complex. Considerăm că apartenenţa la această “familie” trebuie să ducă evolutiv la formarea unor oameni puternici, capabili să se descurce în orice situaţie. Astfel, membrii permanenţi au, începând din 16 ianuarie, un program fix şi structurat de formare care include cursuri teoretice, practice şi fizice pe durata a doi ani. După această perioadă, în funcţie de rezultatele obţinute, cei mai bine pregătiţi vor trece la un sistem superior de perfecţionare. Pe de altă parte, voluntarii vor putea beneficia de toate drepturile membrilor doar în limita activităţilor specifice planificate de Club. Fiind o organizaţie de formare şi perfecţionare cu un regim semi-cazon, uşa este deschisă oricui, dar funcţionăm pe principiul “Vine cine vrea – rămâne cine poate”!
Rep.: Cu ce probleme vă confruntaţi, în mod deosebit, în activitate?
G.D.: În primul rând cu mentalitatea oamenilor. Ştiu că este deranjant pentru mulţi dar, ca să trăieşti trebuie să fii activ, să te mişti (mişcarea consumă şi generează energie vie). Din păcate, ofertele statice (internet, computer, telefoane sofisticate, televizor) sunt tot mai tentante pentru tinerii de azi. În completare, lipsa de oferte dinamice, programe sportive şi socio-culturale, lipsa de iniţiativă şi viziunea interesată şi obtuză a cadrului legislativ şi administrativ, creează situaţii care se vor “prăbuşi” peste noi în anii ce vor urma. Iar aici, în acest moment de cotitură, placa turnantă o reprezintă familia. Sub falsa impresie că vor fi mai în siguranţă copii stând în casă, sub un imaginar control familial, generaţiile viitoare sunt condamnate la o viaţă de sedentari bolnavi şi cotizanţi ai sistemului medical, sub toate aspectele lui. Vom avea de a face cu fenomenul morţilor-vii. Din păcate, toată activitatea şi toate eforturile depuse de cei implicaţi ACTIV şi CONSTRUCTIV în formarea tinerilor sunt insuficiente pentru a putea schimba cu ceva mersul spre prăpastie al societăţii de mâine. Aşa că, cu părere de rău, îi salvam doar pe cei care vor să fie salvaţi.
O altă problemă, specifică tuturor activităţilor non-profit, este lipsa finanţărilor. Vreau să se înţeleagă că nu suntem milogii nimănui ca să stăm la coltul străzii cu mâna întinsă. Suntem creatori de valori şi formatori de generaţii. Iar pentru a ne desfăşura activitatea este nevoie de o finanţare corespunzătoare, indiferent de forma adoptată. Praful în ochi pe care îl aruncă guvernanţii este doar pentru a distrage atenţia. În realitate O.N.G.-urile sunt bune – în viziunea lor – doar la hămăleală şi pentru a da bine pe sticlă.
Rep.: Încercând să încheiem totuşi într-o notă optimistă, ce credeţi că este de făcut în continuare?
G.D.: Fiecare să-şi facă datoria acolo unde-i este locul. Statul să susţină real programele de formare a tinerilor (prin legislaţie şi finanţare); şcoala să redescopere că este formatoare de caractere şi nu o simplă instituţie de învăţământ; familia să-şi reconsidere interesul pentru viitoarele generaţii; tinerii să-şi folosească talentele şi energiile latente (şi care se abrutizează şi se pierd în neant). Cât despre noi (n.r. – O.N.G.-urile), ne vom face datoria până la capăt şi mai departe, pentru că viitorul stă în mâna noastră!
A consemnat MINODORA SUCEA
