Hoții, iarna
Fură ceva fiecare,
Ca s-ajungă la-nchisoare.
Acolo, știu bine treaba:
Se iernează… pe degeaba
După bani
Nu mai e vecina mea,
Toată ziua, pe uliță,
C-a plecat în Spania,
La pus moșii pe oliță.
Inimă zburdalnică
Fiindcă-i place să iubească,
Schimbă soațele întruna,
Cine poate, să trăiască
Toată viața, doar cu una!
Spondiloza, bat-o vina
Deși, încă i-ar mai place,
Doamna, nu mai poate face
Toate cele cuvenite,
Că i-s șal’le-nțepenite.
A fost odată
La sărit și alergat,
Eram cel dintâi în sat.
Sar și-acuma bine-n apă,
Dar în sus, numai de-o șchioapă.
Promovare de partid
Într-o funcție-așa de sus
Chiar amicii lui l-au pus,
Deși știu că troaca-i seacă,
Doar prostii știe să facă!
Unui medic director
Dacă-n draga-i meserie,
Mintea i se-mpotmolește,
La mișmașuri le învie,
Ca elicea se-nvârtește.
Ai carte, n-ai parte!
Pentru rezultate-n școală,
Mereu a fost premiant.
Pân’ la urmă, ce scofală?
Va fi tot un emigrant!
Armă sigură împotriva rușilor
Cum nebunul cel mai mare
Atacă peste hotare,
Dac-o fi la o adică,
Îl stopăm cu… o palincă!
Vârstnicul
Să iubească, nu mai poate
S-a lăsat bietul de toate.
I-a rămas o bucurie:
O țigară și-o tărie.
Doctor Cornel Munteanu
