I
Director greu de găsit la o instutuţie publică din Gorj, poate fi luat ca un motto potrivit pentru un articol bilanţier despre activitatea cultural-artistică desfăşurată de-a lungul unui întreg an calendaristic, pe teritoriul nostru judeţean şi municipal, devenind astfel un insolit motiv de informaţie şi inspiraţie publicistică, agrementate memorialistic.
De peste patru decenii din existenţa mea activă şi pasivă, m-am simţit integrat în domeniul culturar-literar şi artistic, din judeţul Gorj şi din municipal Târgu Jiu, după ce m-am repatriat ca profesor de vorbire, citire şi scriere, în limba maternă, numit prin concursul din aprilie 1978. N-am fost prea entuziasmat, la data de 1 septembrie 1978, când am descins din Valea Jiului la Târgu Jiu, cu ocazia deschiderii noului an şcolar şi a debutului în învăţământul gorjean. Nu exagerez, mărturisind că pe atunci am încercat chiar unele stări interioare de scepticism şi regret. Am reuşit să ies din asemenea descumpăniri afective, apatice, de oarecare pasivitate, printr-o surprinzătoare întâlnire cu Ion Mocioi, pe la gară sau autogară, autor al unei cărţi incitante cu titlul Estetica operei lui Constantin Brâncuşi, pe care mi-a atribuit-o cu un autograf stimulativ, chiar măgulitor. Din acel moment, am trăit şi am revenit la acea atitudine optimistă, consolidată de umorul şi autoironia, care mă caracterizează, diminuând scepticismul şi regretul plecării din Valea Jiului şi conştientizând că mă aflu sub cupola spiritual-artistică a gorjenilor geniali, Brâncuşi şi Arghezi.
Din luna ianuarie 1979, am debutat, cu prezenţa de commentator / critic literar la faimosul Cenaclu literar Columna din Târgu Jiu, coordonat de un vestit triumvirat al profesorilor filologi, în frunte cu Titu Rădoi, flancat în prezidiu de Ion Cănăvoiu şi Nicolae Diaconu. N-am întâmpinat dificultăţi la integrarea activă în atmosfera, deloc glacială, a acestui vestit cenaclu literar, depăşind repede etapa de adaptare şi de acomodare cu privirile sobre şi exigente ale magistrului Titu Rădoi şi cu unele amendamente ironice ale lui Jean Cănăvoiu, satiricul meu coleg de liceu tudorvladimiresc, de doar zece clase, cu alte cuvinte neterminat, din obsedantul şi aberantul deceniu al anilor ’50 din secolul revolut, cei trei ani şcolari fiind fragmentaţi pe pătrare, iar notarea cunoştinţelor între 5 şi 1.Vreo două decenii, stimulat de renumitul şi redutabilul profesor Titu Rădoi, omul integru, lipsit de veleităţi ariviste şi de mirajul celebrei expresii latineşti auri sacra fames, am devenit un slujitor tenace, cu spirit critic şi autocritic al învăţământului preuniversitar şi al cenaclului gorjean Columna. Nu am abandonat cenaclul nici după plecarea prematură la cele veşnice a regretatului profesor şi principal mentor columnist, iar spre sfârşitul acestui an calendaristic în care ne aflăm, m-am gândit, după ce i-am ascultat pe cititorii de toate vârstele, aspiranţi şi aspirante, care mai bat şi acum la porţile deschise ale creaţiei literare autentice, să mă prezint şi eu, verbal şi livresc, la Cenaclul Columna în ipostaza, totalmente inedită, de… critic literar, stârnind doar curiozitatea şi surpriza convingătoare a columniştilor prezenţi, la acea serată prezidată de prozatorul Marius Iorga. M-au determinat la dubla autoprezentare, în mod verbal şi în mod livresc, de la serata cenaclului Columna, unde am vorbit şi am citat, selectiv şi succint, din cele zece cărţi cu exerciţii critice de digitaţie, pe care le-am semnat şi tipărit în anii 2011-2021, la vârsta de şaptezeci şi doi de ani, după doisprezece ani de pensie, plictisit de programe şi de manuale didactice prea dogmatice, dar şi pentru a debuta editorial… antum, chiar dacă destul de tardiv, pentru satisfacţia orgoliului auctorial. N-au fost prezenţi decât foarte puţini columnişti de marcă, nici universitarii Lazăr Popescu şi Ion Popescu Brădiceni, nici poetul Spiridon Popescu, din diferite motive întemeiate ori neîntemeiate. M-am bucurat însă de prezenţa tânărului şi remarcabilului poet Daniel Murăriţa, un coleg de faimoasă şcoală, bine apreciat de regretata doamnă profesoară Elena Roată care a izbutit un veritabil doctorat de stilistică, sub coordonarea academicianului Ion Coteanu şi a profesorului universitar Eugen Negrici. De asemenea, de prezenţa activă a poetului şi prozatorului Cristian George Brebenel, a poetului Gelu Birău şi poetesele Mihaela Popescu, distinsa profesoară de muzică şi protagonistă a festivalului Lira Gorjului, alături de pianistul Florin Berculescu şi violoncelistul Mircea Suchici, ca şi de întâlnirea cu Carmen Magdalena Rădulescu, deţinătoare a premiului de debut editorial la Festivalul Internaţional de Literatură Tudor Arghezi ediţia anului 2021. Nu-i putem ignora pe mai toţi managerii/directorii domeniului cultural-artistic, vast şi generos, care s-au succedat de-a lungul şi de-a latul celor peste patru decenii dintre anii 1980-2022, pe care-i menţionăm într-o anumită ordine cronologică, după Ion Mocioi: Ion Sanda, Nicolae Diaconu, Viorel Gârbaciu, Olimpia Bratu şi Ion Cepoi. În etapele manageriatului lor, s-au desfăşurat numeroase şi eficiente manifestări şi festivaluri cultural-artistice: Zilele Culturii Naţionale, 15 ianuarie, odată cu aniversarea naşterii Poetului Naţional, Mihai Eminescu, Simpozionul Aniversar Constantin Brâncuşi, 19 februarie, Concurs de poezie Nicolae Dragoş, Festivalul Internaţional de Literatură Tudor Arghezi, 21-23 mai, Festivalul de Folk şi Baladă Poarta Sărutului, 10-12 august, Atelierul Naţional de poezie Serile de la Brădiceni, 7-8 septembrie, Festivalul de Literatură Umoristică Ion Cănăvoiu, 20-22 octombrie. Posibilul motto al articolului nostru a fost preluat din pagina 5 a cotidianului judeţean independent Gorjeanul, serie nouă, anul XXXII, 8592, de marţi, 13 decembrie 2022. Menţionăm cu admiraţie şi recunoştinţă că ziarul Gorjeanul se îndreaptă vertiginos spre finişul Centenar din anul 2024.
Ion Trancău
