În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc «Schimbarea la Faţă a Domnului», cunoscută în popor și sub denumirea de «Obrejenia», sărbătoare care aminteşte de minunea de pe muntele Tabor, unde Iisus Hristos Şi-a descoperit Dumnezeirea Sa prin natura umană pe care a asumat-o ca Fiu al Dumnezeului Tatăl! Muntele Tabor se află în Galileea de Jos, la capătul de nord-est al Văii Iezreel, la 17 km depărtare de Marea Galileei şi la 9 km de Nazaret, iar vârful cel mai înalt atinge 575 m deasupra nivelului mării. Locul este menţionat prima oară când Isus Navi împarte Pământul Făgăduinţei celor 12 seminţii ale lui Israil, fiind pus ca hotar între 3 seminţii: Zavulon, Isahar şi Neftalim, fiind cunoscut sub denumirile de «Har Tavor», «Itabyrium», «Jebel et-Tur» (în arabă, Muntele Taurului) ca fiind Muntele Schimbării la Faţă a Domnului, cu un rol important în istoria biblică şi fiind pomenit în Sfânta Scriptură. În zilele celui de-al doilea Templu din Ierusalim (a cărui construcţie a fost terminată în anul 515 î.Hr.), Muntele Tabor era unul dintre vârfurile de pe care se obişnuia să se aprindă focuri, pentru a vesti satelor din nord sărbătorile! De aceea, Evangheliile menţionează una dintre minunile Domnului Hristos, când Se Schimbă la Față pe acest Munte, iar, în timp ce Se ruga, devine strălucitor ca soarele, hainele lui s-au făcut albe, când vorbea cu Moise și Ilie, marii prooroci ai Vechiului Testament, despre patima şi moartea Sa și este numit Fiul lui Dumnezeu! Evenimentul este plasat cu ceva vreme înainte de intrarea Domnului în Ierusalim, iar, primul care situează momentul ca petrecându-se pe Tabor este Origen, în jurul anului 250 d. Hr., fiind confirmat, apoi, în secolul al IV-lea, de către Sfinţii Chiril al Ierusalimului, Epifanie al Ciprului şi de Fericitul Ieronim. În cinstea Sărbătorii «Schimbarea la Faţă a Domnului», la începutul secolului al IV-lea, Sfânta Împărăteasă Elena zideşte o Biserică pe Muntele Tabor. Pentru a reda Cuvântul Dumnezeul meu, Mântuitorul Iisus Hristos, despre ceea ce înseamnă «Schimbarea la Faţă a Domnului», să începem cu…
,,Eu, prin Cuvânt lucrez, şi apoi împlinesc”!
-V.G.: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cu plecăciune şi cu adâncă smerenie, cad în genunchi înaintea Dumnezeirii Tale, ca să-Ţi ascult Cuvântul!
-IISUS: Pace ţie, «trâmbiţa» Mea! Vom fi cu biruinţă! Vom merge mai departe şi nu vom sta pe loc, căci nu va sta cuvântul Meu din cursul său!
-V.G.: O, cum să facem, Doamne, cu păstrarea Ta şi a lucrurilor Tale, cu lucrarea Ta şi cu ocrotirea ei şi a locurilor pecetluite de Tine pentru Slava Ta, pentru coborârea Ta din cer pe pământ?
-IISUS: Acum două mii de ani, am aşezat cu o mânuţă de ucenici noua Împărăţie pe pământ şi a dăinuit ea prin vremi prin cei credincioşi, care au fost şi sunt Împărăţia Lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, şi tot aşa lucrez şi azi, şi sunt pe pământ cu Împărăţia Mea în cei credincioşi şi prin ei şi lucrez cuvântul Meu în mijlocul lor, şi cuvântându-l, îl împlinesc apoi, şi aşa Mă dovedesc Eu Dumnezeu adevărat şi îi arăt omului ce înseamnă Adevărul! Iată glasul «trâmbiţei» Mele, cerând binecuvântarea Mea!
-V.G.: O, Ţi-am cerut putere să pot grăi în ziua aceasta, căci greu mai putem grăi durerea noastră, Doamne, dar cei ce ne-o tot fac pe ea, ne împing să grăim!
-IISUS: Eu, Domnul, Mă aşez în carte în zi de sobor al tuturor sfinţilor, iar ei sunt însoţiţi de îngerii Mei, şi toată lucrarea Mea este lucrată de îngeri în zeci de mii de mii, iar cei ce nu pricep aceasta, rămân mici cu credinţa, mici de tot pentru înţelepciunea cea de sus a credinţei lor, mici cu ascultarea cea pentru împlinirea cuvântului rostit de Mine, mici cu iubirea lor cea pentru Mine şi pentru semenii lor, mici pentru cele din cer, când ele vin pe pământ. O, greu Mi-am găsit şi greu îmi găsesc oameni cu statornicie în credinţă şi în iubire şi în credincioşie apoi, până la capătul lucrării Mele cu ei!
-V.G.: O, binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, şi vom lucra în ziua aceasta cuvânt de veghe, cuvânt de rugăciune înaintea Ta pentru lucrarea Ta de nou Ierusalim pe pământ, pentru poporul Tău cu care Te ajuţi ca să stai înaintea oamenilor cuvânt, şi înaintea lui, Părinte ocrotitor de fii!
-IISUS: Se rosteşte pe pământ cuvânt pentru facerea în carte a Cuvântului Meu, şi apoi Eu, Domnul, Mă fac Cuvânt şi Mă aşez în cartea lui, şi apoi Mă dau poporului Meu, şi Mă dau omului de pe pământ, împărţit fiind de cei ce Mă împart. Eu, prin cuvânt lucrez, şi apoi împlinesc, numai să nu se împotrivească omul când e vorba să împlinesc cu omul cuvântul Meu cel rostit peste el ca să se împlinească!
-V.G.: O, de ce, oare, nu stau cuminţi cei ce s-au tras în lături, şi de ce nu stau în pace între noi şi ei, dacă nu mai vor să meargă cu noi sub acelaşi greu? Iată, sunt plini de nemulţumiri şi de cuvinte ca săgeata! De multă vreme, ne uităm răbdători la lucrarea lor cea defăimătoare, având ei credinţa că au toată dreptatea să facă aşa! O, iată ce aduce căinarea cea de la nemulţumire! Unii pe alţii se cad din Dumnezeu cei ce se căinează cu nemulţumirea lor unii altora. Nici vorbă de lepădarea de sine pentru calea Ta la aceştia, o, nici vorbă, Doamne! O, cum să facem cu ei? O, cum să facem cu noi, Doamne? Să ne spună aceştia mai pe de-a dreptul, ce vor de la noi?
,,Spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi”!
-IISUS: O, fiule, «trâmbiţa» Mea de sus acum, cei ce găsesc caz de răzvrătire lovesc în pacea Mea din fii! Tată, lovesc în Mine, în Duhul Meu din fii şi fac păcat asupra Duhului Sfânt aceştia, Tată! O, spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi! Spune-le, Tată! Spune-le lor, cât eşti de îndurerat de la ei! Spune-le, de durerea care se urcă la cer de la ei şi îndeamnă-i să fie cuminţi! Spune-le să nu Mă zdrobească! O, spune-le Tu, toate acestea, în ziua ta de serbare între sfinţi!
-V.G.: O, aduceţi-vă aminte voi, cei ce v-aţi tras din braţul Domnului, lovind cu vină în fraţii voştri, căci eu, «trâmbiţa» Domnului, sun peste voi şi vă amintesc de fiul care a râs de tatăl său, şi apoi a căzut peste fiul său blestemul tatălui său! Când fiul lui Noe a râs de tatăl său prin nechibzuinţă, în loc să-l acopere pe el în vremea slăbiciunii lui, atunci, acest fiu a atras din gura tatălui său blestem peste cel născut din fiul său, şi a fost blestemat Canaan pentru greşeala tatălui său!
-IISUS: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău”! (Matei 5, 23-24).
-V.G.: O, mare ne este jalea! Răzvrătirea celor răzvrătiţi se urcă pururea spre Tine, şi sunt ocărâţi şi huliţi purtătorii Tăi şi poporul Tău! O, pot cei răzvrătiţi să nimicească lucrarea Ta? O, până când, Doamne? Ridică-Te şi adu pacea Ta în cei răzvrătiţi, căci Tu eşti făcătorul păcii, o, Doamne!
-IISUS: Duhul rău să slăbească! Aşa să-i spuneţi şi voi duhului rău, fiilor! Iubirea şi duhul iertării să se înmulţească în voi şi între voi şi să prindă sub ele pe cei mici cu iubirea, şi care nu pot altfel! Ei, însă, se vor trezi, iar Eu îi voi întreba să-Mi spună, dacă Mă vor asculta spre slăvitul mers al lucrării Mele, căci nu este cetate să poată merge bine având peste ea pe mulţi din ea! Voi, Mă aveţi pe Mine şi vă este de ajuns! Aveţi pe Domnul Lumină şi Cuvânt de povaţă peste voi! În toată clipa, Mă aveţi peste voi, fiilor!
-V.G.: Vorbirea mea, în acest fel o sfârşesc aici, şi acum, Doamne, pecetluieşte lucrarea Cuvântului de azi!
-IISUS: O, poporul Meu de la izvor de Lumină, o, fiule, sărbătorile cerului sunt numai o durere în Mine şi în sfinţii Mei, şi tot aşa se şi aşează ele în mijlocul tău, iar Eu, îţi simt iubirea cea pentru durerea noastră, şi ne mângâiem unii pe alţii, şi durerile ne întăresc pentru ele şi ne fac biruitori, căci biruinţa pentru cele din cer are altă putere de biruinţă faţă de cei ce biruiesc pe pământ ca nişte oameni, şi atât!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
