Cura cu argilă, folosită pentru tratarea unor boli cronice, are efecte terapeutice remarcabile. Cei care au urmat un astfel de tratament au constatat că sănătatea lor s-a îmbunătăţit mai repede decât se aşteptau. Aceasta conţine o serie de minerale pe care omul nu le poate procura din alimente şi care sunt indispensabile pentru regenerarea organismului.Cunoscută şi sub numele de argilă refractară, argila cenuşie este săracă în oxizi de fier şi în substanţe alcaline.
De aceea, se foloseşte doar în cosmetică, la prepararea unor soluţii demachiante sau a măştilor, în scopul detoxifierii tenului.
Argila roşie denumită bentonită, este un puternic hidratant şi tonifiant al pielii, care încetineşte procesul de îmbătrânire prin acţiunea sa regenerativă. În acelaşi timp, argila roşie este antiacidă (combate hiperaciditatea gastrică) şi analgezică (deoarece reduce durerile cauzate de infecţiile locale).
Argila verde este bogată în săruri de magneziu şi de calciu, vindecă şi cicatrizează plăgile, combate inflamaţiile reumatice şi pe cele hemoroidale. În cosmetică, este recomandată sub formă de măşti, în tratamentul tenurilor grase, acneice şi în prevenirea căderii părului. Argila nu prezintă efecte adverse şi nu produce alergii.
Bogată în silicaţi de aluminiu, argila albă are efect cicatrizant, este un bun pansament gastric şi absorbant al toxinelor din intestin. Caolinul, cum mai este denumită, este folosit ca ingredient în unele medicamente pentru enterite, enterocolite sau pentru colite.
Argila albă se mai foloseşte la prepararea pastei de dinţi, a măştilor pentru tenurile uscate sau a cataplasmelor care combat căderea părului. Un alt preparat pe bază de argilă albă este silicatul dublu de aluminiu şi de magneziu, cunoscut sub denumirea comercială de Smecta. Dizolvat în apă, acest remediu are un efect absorbant intens şi prelungit. Mai mult, reduce agresivitatea microbilor din tubul digestiv şi elimină substanţele toxice care se dezvoltă la exteriorul sau în interiorul stomacului.
Cum se ţine cura cu argilă
Bulgării de argilă nu se prelucrează. Aceştia se sfărâmă, se pun la soare să se usuce şi se cern pentru a elimina impurităţile. Într-un pahar cu apă, se pune o linguriţă de argilă. Se amestecă şi se lasă în pahar până a doua zi. Dimineaţa, se consumă această apă, însă fără sedimentele depuse la fundul paharului. După 7 zile, se bea tot conţinutul paharului. În funcţie de gravitatea afecţiunii, se administrează 1-3 pahare pe zi, o perioadă îndelungată.
Doza zilnică pentru prepararea apei de argilă este de 150 ml la adulţi. Pentru copiii cu vârste cuprinse între unu şi trei ani, doza este de două linguriţe, iar celor cu vârsta între trei şi 12 ani li se administrează câte patru linguriţe.
Sorin MILCU
