Pe la începuturile carierei de actor, tânărul târgujian Horaţiu Mălăele era cât pe-aici să renunţe. Avusese un debut furtunos la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, după aceea a venit la Bucureşti ca actor al Teatrului „C. Nottara”. Se sictirise de tratamentul unor monştri sacri precum George Constantin, secretar de partid între altele, şi de invidia lui Mircea Diaconu.
Fiind un apreciat caricaturist şi amic cu Gh.D. Constantinescu, şeful secţiei de grafică al revistei de satiră şi umor „Urzica”, l-a rugat pe acesta, în anul 1978, să intervină pe lângă dramaturgul Aurel Baranga, redactorul şef al 
publicaţiei, ca să-l angajeze. Numai că demersul lui Gigi Constantinescu pe lângă autorul comediei „Mielul turbat” n-a avut niciun succes: „Nu-i cazul. Dar ce-ar vrea Horaţiu al tău, să fie primadonă la Nottara? Lasă-l acolo, să sufere, că o să joace el roluri mari mai târziu: Să tragă din greu, să lupte din greu, spre a-şi 
arăta valoarea. Pute de talent Mălăele. Să rămână acolo! Nu ne permitem noi, „Urzica” să lipsim ţara de un imens talent!” Mircea Diaconu ori alţi colegi lansaseră zvonul că Horaţiu este securist. Şi-atunci, Gigi Constantinescu a publicat o caricatură cu “trei feţe” ale lui Horaţiu Mălăele. Un desen ce spunea cu totul altceva. N-au trecut mulţi ani şi, prin anul 1983, Horaţiu Mălăele s-a prezentat la prietenii săi de la „Urzica” cu o caricatură extrem de curajoasă. Ba chiar periculoasă! Subiectul fiind chiar Nicolae Ceauşescu, Evident, nu avea cum să apară aşa ceva. Şi cum Gigi Constantinescu păstrează originalul, ne-a trimis o copie şi o redăm alăturat.
Ion Predoşanu
