După Revoluţie toată averea întreprinderilor de Alimentaţie Publică, din comerţul de stat, cooperatist şi de turism, a încăput pe mâna unor neaveniţi, care s-au împăunat cu titlul de PATRON (mai ales asupra hotelurilor şi restaurantelor) şi care, din punct de vedere al pregătirii profesionale în domeniul comerţului AP au fost şi sunt nişte nulităţi absolute.
Nu au făcut nicio şcoală în acest domeniu şi nu au lucrat, până la revoluţie, nici o zi în comerţ… Dar, dacă tot au pus mâna pe asemenea bogăţii şi-au pus mereu întrebarea: cum să facă avere din patrimoniul acaparat? Şi au găsit o soluţie! Punerea la dispoziţia doritorilor a cârciumilor prin serviciul de organizare de nunţi şi alte paranghelii…
Industria nunţilor a devenit, aşadar, pentru toţi patronii şi patronaşii de localuri de teapa celor de mai sus, o afacere murdară, de mare succes, implicând aplicarea principiului adoptat, tot de ei, ca pungaşii de drumul mare: „Prin înşelăciune facem suta de milioane pe noapte”. Totul depinde de localul pe care-l pui la dispoziţie celor ce vor fi „prădaţi”. Dacă ai un restaurant amplasat mai în buricul oraşului, le iei faţa cu o listă de bucate, enumerate ca atare, fără să le spui câte grame vor fi din fiecare produs, aperitivul sunând (fonic) cam aşa: salam, brânză, măsline, ardei, icre, castraveţi, roşii, caizer, caşcaval etc.etc. şi multe alte denumiri de produse (pe care le găsim prin magazine) şi care vor constitui începutul petrecerii cu hrană rece. Am uitat chifteluţele, acele gogoloaie de pâine cu ceva carne care fac deliciul – zic negustorii – gustărilor reci.
La gustări calde, amfitrionii îţi oferă peşte, sub diverse forme: prăjit, cu sos, fără sos, cu legume, fără legume, cu mujdei sau fără etc. Apoi vine oferta privind sarmalele, pentru că, se zice, o masă fără sarmale e ca nunta fără lăutari… Şi, bineînţeles, la gorjeni sarmalele merg numai cu răcituri. În continuare, negustorul îţi oferă (pe hârtie!) meniuri STAS, în care se află: renumita friptură de porc (cotlet) şi renumitul piept de pui (!?) cu salata respectivă. Atât şi nimic mai mult! Total general 1 million lei vechi sau 100 Roni de pe timpul economiei de piaţă. Totul fără gramaj să nu se prindă fraierul cât îl furi. Din meniu lipsesc, cum se vede, şi alte vicii ale petrecăreţilor, care în mod normal, au fost întotdeauna prezente. Nu tu cafea, nu tu dulciuri, nu tu apă minerală sau sucuri etc,etc. Dacă le vrei le aduci, tu ginerică, cu părinţii tăi sau ai fetei.
Pune-te şi cară vere sute de kilograme de vin, de ţuică, de sucuri, de apă, comandă torturi şi prăjituri de casă, şi dacă vrei mai mult comandă şi cozonaci (dar să nu fie decât feliaţi)… O să vedeţi de ce toate astea!
De notat că, la stabilirea meniului, „miştocarii” îţi dau asigurări de-ţi crapă capul. Dacă comanzi 200 de meniuri şi-ţi vin doar 100 de invitaţi, tu, nuntaşule, plăteşti 200 de meniuri şi ţi le iei acasă… În plus, „tot ce nu se consumă, noi, firmă serioasă, cârciuma categoria întâi, îţi dăm acasă. Nouă nu ne trebuie”… Măi ce oameni serioşi, îţi zici, până în ziua nunţii neştiind ce te aşteaptă.
Şi vine şi ziua nunţii. Sau, mai bine zis, ziua când „haita” iese la drumul mare !
Debutează aperitivele compuse din produsele feliate cât mai elegant şi… subţiri (de nu poţi să le prinzi cu furculiţa) dar montate în aşa fel încât să acopere toată farfuria. Să vadă nărozii cât de multe sunt. În realitate, dacă le cântăreşti nu se mişcă acul cântarului mai mult de 120 gr. în total.
Tot aşa, urmează servirea şi a altor delicatese, ce-i drept bine pregătite. Dar culmea este că oamenii, nuntaşii, nu servesc totul din farfurii. Din 5 sărmăluţe se consumă două sau trei, restul se strânge la debarasare şi (cum crede fraierul) speră că le va lua acasă, că aşa s-a jurat patroana că va face.
Te prinzi că ceva nu merge în mod cinstit şi dai o raită pe la bucătărie. Totul merge bine, zice lumea în alb din acest sector. Să mai aşteptăm, să ne mai documentăm. Vom vedea ce se întâmplă la friptură!
Membrul haitei de patroni porunceşte ca friptura de porc să fie cât mai mică (nici 100 grame), iar friptura de piept de pasăre (altă sursă de furt) să se pregătească astfel: nu-i pui pămpălăului un piept de pui întreg, cum crede el când aude meniul, ci, dintr-un piept de pui faci 4-5 fripturele, adică le tai şuviţe, cât mai subţirele, le baţi şi le pui pe grătar. Sunt palide şi anemice, dar, la orice analiză gustativă, sunt… piept de pui, nu? Aşa e, numai că acel piept de pui este doar o uşoară urmă şi nu pieptul întreg, cum a crezut păcălitul la negocieri. Şi uite aşa, cu 30 de piepturi de pui mai arătoşi, faci 140 de fripturele. Deci, aşa te fură domnii patroni !
Am fost şi eu la o nuntă şi am încercat să aflu de ce nuntaşii nu au consumat fripturile, ba unii nici aperitivele. „Sunt foarte bune, dar mai facem o pauză, mai ieşim la o ţigară, pe terasă, la o gură de aer. Avem tot timpul până mâine dimineaţă”, ne declarau cei întrebaţi. Aş! Ospătăriţele au avut dispoziţie să ridice tot de pe masă, considerând că nu le mai consumă. Nimeni nu te întreba dacă mai consumi sau nu, sau, mai elegant, nu s-a pus niciodată întrebarea „Putem să debarasăm?”
În acest caz am început să număr aperitivele şi fripturile…debarasate înainte de termen, al căror număr s-a ridicat la peste 60 din fiecare. Conform promisiunilor „tot ce nu se consumă vi se dă acasă!” Aiurea, tinerii au pleacat cu nimic acasă, iar a doua zi trebuiau să-şi gătească în bucătăria proprie dacă vor mâncare! În schimb, toate fripturile recuperate cu forţa, au fost conservate în containere speciale, aranjate cu migală şi băgate la congelatorul unităţii pentru a fi servite pentru alţi doritori care intră în această ordinară cârciumă.
Câtă hoţie, pe faţă! Câtă neruşinare să dijmuieşti băuturile (peste 30 de litri de vin erau puse în bidoane de apă plată şi conservate în cămara restaurantului pentru musafirii care vin, în control, după nuntă, să consume pe gratis).
Vine acum frumuseţea furtului la dulciurile, care sunt aduse de client. Aduce omul 15 cozonaci feliaţi, ambalaţi în folie. Mai aduce 20 de pachete de prăjituri (10 kg), în fiecare pachet aflându-se 21 de prăjituri (7 feluri a câte 3 prăjituri). Ce fac ciorditorii? Despachetează totul şi pun pe câteva farfurii câte 4 felii de cozonac peste care mai pun 5 prăjiturele. Adică furt pe faţă. Efectiv aceşti neghiobi te fac de ruşine în faţa invitaţilor. Scriam despre pieptul de pasăre. De ce nu acceptă în meniu altceva? Chipurile, este un preparat mai delicios. În realitate, aici se poate fura. Pentru că, dacă ar pune pulpe de pui sau ciocănele, acestea nu se pot fura pentru că pot fi numărate, omul primind un cotlet şi o pulpă sau ciocănel de pui.
Una peste alta, meniul oferit la această nuntă nu a costat cârciuma mai mult de 50 de lei (cu multă îngăduinţă), dar a încasat dublul, adică un milion/meniu.
Tocmai de aceea, Protecţia Consu-matorilor ar trebui să mai verifice, chiar în timpul nunţii, cum se respectă gramajul, care este corelaţia dintre preţ şi produse, de ce nu se încheie un contract de prestări servicii în care să fie prevăzute toate obligaţiile părţilor etc. Pentru că, dacă s-ar face un asemenea control s-ar constata că preţurile stabilite în lista de meniu sunt enorme, iar mâncarea ce-ţi este pusă în farfurii este o spoială. Amenzile i-ar lecui pe amfitrioni şi i-ar învăţa cum se face comerţul cinstit!
Până atunci, cârciuma despre care scriu nu este frecventată cu nunţi şi botezuri, tocmai pentru că oamenii s-au convins că aici se fură. Cei care mai fac câte o nuntă aici se află în imposibilitatea de a mai găsi un local liber, deci din forţă majoră, şi, deşi ştiu că vor fi furaţi, acceptă compromisul. Crezând că le va fi ruşine. Dar aici produsele ruşinea, bunul-simţ, corectitudinea şi seriozitatea nu se comercializează.
Marius BAZALT
P.S. Orice asemănare cu realitatea este absolut întâmplătoare.
