În cazul în care un angajat muncește sâmbăta sau duminica, sau în zile de sărbătoare legală, legea stipulează că munca suplimentară trebuie compensată.
Conform Codului Muncii: „Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum şi munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal şi în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia”.
Dacă acordarea orelor libere nu este posibilă, angajatorul este obligat să plătească sporuri salariale pentru orele suplimentare. Legea specifică faptul că „în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază”.
Legislația limitează numărul de ore suplimentare pe care un angajat le poate efectua anual. Legea prevede clar că „plata muncii se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic în scris, fără a se depăşi 360 de ore anual”. Aceasta înseamnă că angajații nu pot lucra un număr nelimitat de ore suplimentare, iar acestea trebuie aprobate în prealabil de superiorii ierarhici.
În plus, depășirea temporară a programului de lucru trebuie să fie compensată ulterior prin acordarea de timp liber: „Depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător”.
Consecințele nerespectării legii de către angajatori
Angajatorii care nu respectă aceste reglementări riscă amenzi substanțiale, iar nerespectarea obligației de a compensa munca suplimentară poate atrage sancțiuni din partea autorităților competente. Astfel, pentru angajați, este esențial să fie explicitate în contractele de muncă condițiile de compensare a muncii suplimentare, pentru a evita orice probleme ulterioare. (Romania TV)
