Se cunoaște din experiența trecutului că acest cult l-au făcut slugarnicii, slujitorii care au stat sub forma semnului întrebării.
Cazuri avem cu duiumul: STALIN, CAESAR, CEAUȘESCU și alți nenumărați șefi mai mari sau mai mici. Dar noi am creat un cult al personalității lui Mugur Isărescu. Încetul cu încetul, asemeni unui Grădinar care toarnă apă la rădăcina unui pom iubit, am cântat “osanale” celui mai bogat om din Casta bugetarilor. N-a fost sondaj de opinie publică care să-l uite pe Isărescu; n-a fost sondaj pentru cel mai bun, ca să nu-l pomenească. (Cum se face și cu Preafericitul Patriarh).
Cum se face, având în vedere averea și orgoliul său. Câți bani a donat săracilor!?
Să nu ne mai mirăm la poziția sa. Și cum să nu-i pară bine să ”fie gâdilat” când însuși ”Bismarkul de Sibiu” nu semna o lege până nu-l consulta.
Morala: ”Mai lăsați-o încolo cu “turnatul apei la rădăcina unui înfumurat”.
Gh. Rădulescu
