Cum să scriem şi să vorbim corect

Am primit cu mare plăcere o seamă de texte ce aparţin profesorului de limba şi literatura română – scriitorul Marin Arcuş. Nu-l ştiam atât de pasionat şi de lingvistică, adică de vorbirea şi scrierea corectă în limba română. Al cărei apărător vajnic este şi de aceea le propunem cititorilor Gorjeanului. Fiind atât de utile, încât nu pot decât să-i mulţumesc felicitându-l în scris pentru admirabila domniei sale preocupare şi bună cunoaştere a limbii române corectă. Primul apare astăzi (Ion Predoşanu)

L I N G V I S T I C E

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere,
Cănd o ascultăm
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
…………….
Gheorghe Sion

Minunate versuri care ne îndeamnă la respect sacru faţă de limbă, care, după autorul Poemelor luminii, este Întâiul mare poem al unui popor, limba în care vorbim şi scriem. “Prin limbă ne transmitem reciproc gândurile, cunoştinţele, sentimentele, întreaga noastră experienţă de viaţă, limba este principala cale de transmitere a culturii umanităţii.(…) Cuvintele prin care comunicăm zilnic aduc satisfacţie, dar şi amărăciune, bună dispoziţie, dar şi întristare, produc admiraţie, dar şi dispreţ.(…). Legendarul şi înţeleptul Esop, referiotor la limbă, între altele, menţiona: “Limba sparge cetăţi mari din temelie, limba omoară, limba huleşte, limba cleveteşte şi urăşte, limba jură strâmb şi toate răutăţile se fac din limbă”.
(Vezi, Constantin E. Ungureanu, Interferenţe, Editura Măiastra , Tg.-Jiu, 2003, p. 301-302)
Limba corectă se cultivă  în şcoala românescă, prin intermediul media şi alte canale, dar în folosirea ei corectă oral şi în scris se comit, din păcate, numerose greşeli care dăunează uzului limbii şi culturii, în general.

Errare humanum est… perseverare, diabolicum
x
Între multe alte greşeli de exprimare ale indivizilor de diferite vârste, mai mult din neştiinţă, apare des pleonasmul care constă în pronunţarea/scrierea unor cuvinte sau construcţii în plus, dublând sensul cuvântului respectiv.
“Avansaţi înainte”, “cobori jos”, “urcă sus”, “staţi jos”, “fugiţi repede”, “dar totuşi”, “revin încă o dată”, “părerea mea personală”, “de comun acord”, “să mă repet”, “eu personal”, “tâmpit/nebun la cap”, “absolut extraordinar”, “absolut exploziv”, “în procent sau în proproţie de atât la sută” şi altele.
În aceste sintagme verbale, al doilea sau primul termen este de prisos pentru că sensul/ideea  este suficient şi corect exprimată printr-un singur cuvânt. Corect este “avansaţi” şi nu avansaţi înainte, “cobori” şi nu cobori jos. Excepţie de la regulă fac licenţele poetice de tipul “Cobori în jos luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază”(…) , Mihai Eminescu, “staţi”, “aşezaţi-vă” şi nu staţi jos, “revin” şi nu revin încă o dată, “părerea mea”,  sau „părerea personală” şi nu părerea mea personală, “de acord” şi nu de comun acord, “să repet” şi nu să mă repet, “eu” sau “personal” şi nu eu personal, “nebun/tâmpit” şi nu nebun sau tâmpit la cap, “planul a fost realizat 75%” şi nu în procent sau proproţie de 75 %.
Interesant este faptul că în instituţiile publice: parlament, guvern, radio, televiziune, presă şi alte instituţii din teritoriu; formulări de tipul “în procent/proprorţie de atât la sută sunt aproape cvasigeneralizate iritând  tot mai mult auzul şi sensibilitatea lingvistică a celor avizaţi în materie.
Este sau nu corectă această exprimare orală şi scrisă?
În această situaţie se amestecă două concepte matematice sau două elemente lexicale „procent şi proporţie”.
După DEX, p. 747, „procent” însemnează a suta parte dintr-o cantitate dată, iar „proporţie”, acelaşi DEX, p. 752, însemnează raport între dimensiunile părţilor unui întreg sau între fiecare din aceste părţi şi întreg, relaţie între lucruri comparabile, „proporţional cu…”, „potrivit cu…”. Proporţie se referă şi la dimensiune, amploare, mărime. „A lua proporţii, a se dezvolta, a se îngrăşa…” Proporţiile asteroidului cosmic sunt uriaşe ş.a.
Aşadar, „a îndeplini planul/sarcinile în procent sau proporţie de 75%” este, evident, o exprimare pleonestică. Ca să evităm pleonasmul trebuie să suprimăm termenii „procent” sau „proporţie” din enunţ.
Formulări corecte: „sarcinile au fost îndeplinite 75% şi nu în procent sau proporţie de 75%, beneficiul a crescut cu 5% sau cu 5 procente anul acesta” şi nu în procent sau proporţie de/cu 5%.
La prezentarea rezultatelor votului din 16 noiembrie 2014 sta scris corect pe mionitoare: Judeţul Iaşi 50%, Vâlcea 48%, ş.a.m.d., dar la citirea rezultatelor un ziarist a citit/rostit „în propoţie de atât la sută pentru mai multe judeţe, deşi ce era scris  era corect?!
xx
Pentru unii aleşi ai naţiunii, jurnalişti sau alte categorii de vorbitori clasa lexico-gramaticală a adjectivului nu este corect cunoscută, mai cu seamă în legătură cu gradele de comparaţie (comparativul şi superlativul realtiv şi absolut). Din neştiinţă şi/sau lipsă de sensibilitate semantică, greşelile, evident, supără, deranjează auzul celor cunoscători în ale gramaticii limbii române. Urmărind comod unele emisiuni de televiziune, de exemplu, auzim perle de toată jena din care enumerăm câteva.
„Calificare mult superioară”, „foarte cofortabil”, „foarte sintetic”. „cel mai neprihănit”, „destul de public”, „extrem de inconfortabil”, „cea mai stridentă”, „foarte onorabil”, „cel mai mediatizate”, „foarte suficient”, „carieră foarte publică”, „gest foarte imoral”, „un plus foarte responsabil”, „mai penibil(ă)”, „mai confortabil”, „să fim mai logici”, „acuzaţie îngrozitor de incorectă şi nedreaptă”, „extrem de intelectuală şi subtilă”, „extrem de practic”, „mai puţin public”, „cât se poate de legitimă”, ”foarte normal”, „foarte uman”, „mai splendid”,” peisaj aproape extraordinar”, „chestiune foarte personală”, „cel mai relevant”, „cât se poate de reprezentativ”, „foarte penibilă”, ”mai competent”, „mai radical”, „într-atât de reprezentativ, „foarte pragmatic”, „cea mai laureată”, „exagerare foarte literară”, „extrem de logic”, „cea mai sexy”, destul de anormal”, „cel mai eficace”, „foarte specifice”, foarte surâzătoare” şi multe, multe altele. Pentru a evita astfel de construcţii greşite (de fapt, tot un fel de pleonasme ca formă) e corect să suprimăm elementele de costrucţie pentru comparativ şi superlativ. În loc de „calificare mult superioară” este suficient  şi corect calificare superioară, la adjectivele unde apare adverbul „foarte” (foarte confortabil, foarte sintetic şi celelalte este corect a se suprima adeverbul din faţa adjectivului care nu poate fi pus la acel grad de comparaţie, rămânând doar forma corectă de pozitiv, fiindcă acele adjective nu au grade de comparaţie. La fel şi cu suprimarea  lui „mai”, „cel mai”, „destul de”, „”extrem de” şi celelalte.

Alte aspecte
Se aud, de asemenea, cacofonii care deranjează: „comunică că”, „că campionul”. S-ar putea evita această asociere nepotrivită de sunete dacă enunţul ar fi: ”comunică, precum că” sau „căci campionul”. „Îmi/vă cer scuze este o formulare care ar fi corectă astfel: „scuze” sau „scuze pentru…”.
Fără a fi greşeli de exprimare, apar de ceva vreme ca noutăţi construcţiile „ca să ce”, „cu subiect şi predicat”, „pe picior”, într-un final”, „să dea cu subsemnatul(a)”, „să-şi facă treaba”.
-A spus ceva acolo.
-A spus ca să ce?
După conjuncţia compusă „ca să” urmează o subordonată finală care lămureşte problema.
Când auzim expresia „cu subiect şi predicat”, un clişeu lexical sau o expresie stereotipă, înseamnă că interlocutorul se referă la faptul că exprimarea a fost în enunţuri inteligibile şi n-a rămas ceva nelămurit. Oricum, acest şablon lingvistic deranjează pentru că vorbitorul nu face numai propoziţii simple!
Legea/situaţia a fost dată „pe picior”, o locuţiune adverbială-clişeu, care se referă la faptul că problema n-a fost suficient gândită spre a avea valabilitate, propusă în grabă. De asemenea, corect este „în final” şi nu într-un final. „Să dea cu subsemnatu´, cu subsemnata nu se aude, deşi avem şi iritabile genus în situaţii, adică acolo unde este audiat(ă) nefericitu´(a)  să dea explicaţii în legătură cu un fapt de care e acuzată persoana.  „Să-şi facă treaba”, propoziţie lansată se pare de Zeus-Băse, Vaporeanul, preluată şi repetată supărător pentru că „treaba” nu are numai sensul de datorie, obligaţie, sarcină, ci şi un sens scabros. În loc de cuvântul „treaba” se pot pune sinonimele „datorie, obligaţie, sarcină”.
Aşa cum remarca scriitorul Octavian Paler, poporul român este un popor meteorologic deoarece în istorie s-a aplecat după cum au bătut vânturile de la greci, romani, turci, francezi, ruşi, americani. Această observaţie pare a fi valabilă şi în cazul limbii. Acum sunt la modă anglicismele, sau, cum ar fi zis criticul literar acad. Eugen Simion, acum avem a face cu un sistem de comunicare romenglez.
Considerăm că n-ar fi deloc rău dacă la televiziune ar exista o emisiune săptămânală gen „Limba noastră” (Al. Graur),  sau „Doar o vorbă să-ţi mai spun” cum aşa de bine o făcea regretatul George Pruteanu. S-ar preveni sau elimina  multe greşeli din exprimarea orală şi scrisă. Se merge departe cu degradarea socială generală, inclusiv alterarea limbii române şi, slavă Domnului, avem încă lingvişti valoroşi de care nu se mai prea aude!
Marin I. Arcuş