Rețeta este una simplă şi se numește RENUNŢARE, dar cum totul e relativ pe lumea asta, există posibilitatea să renunți fulger la unii şi să dai de alții sub acoperire. Adică niște prefăcuți care te lingușesc până îți asediază inima şi apoi mintea. Ideea e că au strategii de rămâi statuie când ajungi la punctul terminus. Au un lanţ pe care ţi-l pun în jur şi te strâng, până la sufocare, metaforic vorbind. Ştiu să se pună pe ţesut, cu migală, pânze de aur şi să le brodeze cu pupicuri şi mângâieri de crezi că nu există gram de răutate şi invidie în făpturile astea pure. Ehe, câţi oameni şcoliţi nu au păţit-o şi nu doar o dată! Escrocheriile, de multe ori şi sentimentale, se nasc din instinct, nu se capătă pe parcurs. La escroci „combinaţia” e un termen puternic înrădăcinat şi nu pot trăi fără. Dacă nu au câştig, nu se bagă în nimic. Profitul îi bântuie şi în somn. Cum să scăpăm de ei în aceste momente când, fără falsă modestie, sunt în creștere, mai rău decât virușii? Principala cauză care duce la modificările acestea structurale, de la o generație la alta, este lipsa educației. Trăitul ca-n codru, şi nu mă refer la condițiile materiale modeste, ci la frecventatul, ocazional sau deloc, al cursurilor, începând cu grădiniţa şi terminând cu liceul. În momentul de faţă, în România există mai mulţi analfabeți cu diplomă, dar având în sânge șarlatania, se strecoară extrem de uşor, ca lupii travestiţi în oi, şi ajung în politică. Ei, aici e teritoriul celor mai mari mişcări financiare. Gândindu-mă la barbarismul de care dau dovadă unii semeni, şi fac referire, mai ales, la traficul de carne vie, înţeleg din ce mediu provin traficanţii, dar căpeteniile nu sunt persoane fără şcoală, dar persoane cu defecţiuni majore la cap. Numai o boală mintală conduce la asemenea fapte. Deci, putem renunţa la şarlatanii pe care îi cunoaştem, dar nu ne putem feri de cei apăruţi brusc, din tufişuri, fix ca lupii flămânzi. Colţii reali, care muşcă din carnea fragedă şi nevinovată a copiilor exploataţi, ar trebui retezaţi de lege. Asprimea legilor ar înlătura teama ce a pus stăpânire pe noi. Nu vom fi niciodată în siguranţă dacă pedepsele sunt un fel de vacanţe în puşcăriile de lux. Am ajuns să ne râdă în nas un Dincă, iar statul român să pară cel încătuşat. Dragilor cu funcţii înalte, ăştia care mai aveţi un gram de minte şi vreţi ca ţara asta să nu semene cu o turmă de oi lăsată la marginea pădurilor retezate ilegal, faceţi ceva urgent!!!
Nu putem să ajungem în câteva decenii un neam de hoţi care şi-ar vinde proprii copii sau părinţi. Este inadmisibil. Ne-am întors în timp şi plătim tribut înaltelor porţi? Nu. Aici e vorba de afaceri extraordinar de profitabile din care câştigă un număr limitat de persoane, nu întreaga ţară. Cum să-i însănătoşim pe aceşti indivizi când nu există o bază legală? Cum să credem că vom micşora numărul lor dacă ei, cu bună ştiinţă, predau ştafeta urmaşilor? Am văzut destule exemple de acest fel, iar optimismul meu, şi aşa fragil, s-a ascuns într-un colţ şi tremură vargă. Aşadar, tovarăşii noştri şarlatani nu pot fi aduşi pe calea cea bună dintr-un singur motiv: Nu se vrea!
Any DRĂGOIANU
