Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, fiind primii profesori ai acestora. Ei trebuie să înțeleagă rolul important pe care îl au în formarea și dezvoltarea personalității copiilor.
Familia reprezintă cadrul fundamental în interiorul cărora sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale, împlinind etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare.
Participarea activă a părinților în educație duce la o implicare mai mare a copiilor în activitățile școlare și la obținerea unor rezultate mai bune. Atunci când părinții oferă o bună creștere, copiilor le cresc șansele de succes, căci rolul părinților nu este numai acela de a-i sprijini în efectuarea temelor și de a le corecta, ci și de a ghida, de a le crea un climat favorabil, astfel încât aceștia să se dezvolte armonios.
Susținerea morală și încurajarea au un rol important în educația și formarea copilului; trebuie eliminate amenințările din vocabular, căci acestea pot duce la traume pe perioade lungi de timp, atacuri de panică, insomnii, coșmaruri etc.
Toate acestea pot avea urmări grave, fiindcă neliniştea, presiunile asupra copiilor pot distruge sănătatea şi fericirea lor, dar și relaţiile cu ceilalţi. Iar odată cu deteriorarea vieţii de familie şi a celei sociale, scade şi calitatea vieţii în general.
Adolescenții au nevoie să-si poată exprima îndoielile, să-și împărtășească temerile și să exploreze opțiunile alături de un adult care să-i asculte fără să-i judece și să-i ajute să ia decizii responsabile.
Sprijinul se bazează pe credința înnăscută a copilului că poate depăși orice provocare:
Crede în copilul tău, motivează-l punând accentul pe efortul depus, pe faptul că a învățat și a acumulat cunoștințele necesare.
Evitați să menționați nota pe care doriți să o ia. În primul rând, trebuie să știm că, copii anxioși se gândesc la multe lucruri negative (ex: o să iau o notă mică…); ca părinți trebuie să găsim împreună un gând mai optimist care să-l ajute când este îngrijorat (ex: am învățat și pot lua o notă mai bună).
Fii prezent(ă) fizic lângă copil în zilele premergătoare examenului. Creați un moment plăcut înainte de examen, folosiți umorul. Exprimă-ți afecțiune și aprecierea în mod constant, nu doar condiționat de performanțele sau rezultatele obținute și asigură-l că vei rămâne alături de el indiferent de rezultat.
Permite-i copilului să greșească, cu cât așteptările sunt mai mari, cu atât stresul lui va crește. Trebuie să ținem cont și de odihnă, deoarece există o relație direct proporțională între odihnă și performanțe: cu cât perioada de somn/odihnă este mai bună, cu atât performanțele sunt mai bune. Nu pune presiune pe copil, nu retrage afecțiunea și aprecierile în momentul în care apar rezultate nesatisfăcătoare și neconforme cu așteptările tale etc.
,,Fiecare copil este precum o floare, toate sunt diferite și minunate cu propriile lor miresme și culori, împreună însă fac din lumea aceasta o minunată grădină, ceea ce oferim, primim mai târziu!”
Material realizat de psiholog clinician specialist Ionuț Negomireanu, Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu
