Cu firmele „curate”, cu casele ridicate!

237

În ultimii ani, judeţul Gorj a devenit unul dintre cele mai atractive locuri pentru anumiţi întreprinzători privaţi interesaţi să prospere rapid, însă nu datorită posibilităţilor reale de dezvoltare oferite de mediul de afaceri local, ci mai ales pe fondul privilegiilor de care se bucură din partea unor funcţionari ai ANAF-ului, instituţie a cărei imagine este puternic afectată de scandalurile de corupţie.

Se pare că febra care a cuprins întregul sistem vamal al României la începutul acestui an, cu arestări în masă, sume fabuloase vehiculate pe care le-au încasat tocmai cei ce aveau obligaţia de a stopa fenomenele de contrabandă şi de evaziune fiscală, nu i-a ocolit nici pe angajaţii Fiscului gorjean, iar pe unii dintre ei pe bună dreptate.

Deşi în judeţele de interior ale ţării au ajuns mai greu TIR-urile cu produse de contrabandă sau cu mărfuri nevămuite, inspectorii ANAF-ului s-au descurcat şi ei cum au putut, pentru a nu rămâne mai prejos faţă de colegii lor de la frontieră. Că de, nu se puteau întâlni pe la cursuri, convocări sau chiar şi pe la nunţi, unii cu Merţanu’ şi alţii cu Loganu’, iar la capitolul vile, apartamente, case de vacanţă ş.a., Gorjul a avut tot timpul cu ce se mândri, deşi economia judeţului a rămas una modestă iar, teoretic, salariile bugetarilor ar trebui să fie cam aceleaşi în toată ţara.

Cum au reuşit oare luptătorii împotriva evaziunii fiscale să depăşească totuşi aceste obstacole?

Metoda „cosmetizării” actului de control

Cea mai simplă modalitate de completare a veniturilor modeste obţinute în calitate de bugetar este „curăţarea” firmelor de „păcatele” administratorilor. De exemplu, te-au găsit cu evaziune de câteva sute de milioane, pentru care în mod normal se lasă şi cu dosar penal, nu există decât trei opţiuni: ai o pilă puternică de care îţi aduci aminte imediat („Sună un prieten!”), plăteşti sau …totul în România se negociază! Domnul inspector se mai uită o dată prin hârtii, oftează (semn că e gravă treaba, nu glumă), iar tu ca patron te simţi: „Hai şefu’, să facem cum trebuie, ca să fie bine pentru toată lumea!!!”

Şi uite aşa, din două-trei sute de milioane mai rămâi cu vreo treizeci de plată („pe care le achiţi în timpul controlului, ca să nu mai dăm drumu’ la penal”), iar PIONUL nu prea se alege cu mare lucru, dar mai face şi dânsul ceva pe la casa în lucru, mai achită nişte protocoale pe la restaurante, poate împarte şi cu REGINA…

Dar să nu crezi că te va uita, îţi va reaminti din când în când acest favor, de sărbători, poate te mai simţi şi tu… Gorjenii care au afaceri cu produse alimentare, obiecte de uz casnic, materiale de construcţii ş.a. cunosc foarte bine situaţia şi sunt „pregătiţi” ori de câte ori inspectorii ANAF le calcă pragul.

Metoda „Se rezolvă la contestaţie!”

Presupunem că n-ai avut parte de acelaşi tratament prietenos şi echipa de control şi-a făcut datoria: TVA, impozit pe profit, majorări, penalităţi, amendă ….s-a dus profitul pe câţiva ani. Dacă eşti bazat, poţi să le spui în faţă că oricum n-ai de gând să plăteşti nimic şi că vei contesta raportul de inspecţie fiscală. Faci o vizită pe la Fisc şi depui contestaţia, şeful trimite o nouă echipă de control (cu alţi inspectori) care constată că primii colegi „au interpretat sau coroborat în mod greşit unele prevederi ale Codului Fiscal”, ceva de natură procedurală…, iar firma rămâne curată ca lacrima, la fel ca şi bugetul statului.

Au beneficiat de un astfel de „tratament preferenţial” de exemplu şi vreo trei firme, aparţinând unei aceleiaşi familii, specializate în consultanţă economico-financiară şi audit financiar, una dintre ele fiind „scutită” anul trecut de plata unor impozite de aproape 2 miliarde de lei vechi, după ce echipa de control care a stabilit obligaţiile fiscale a fost schimbată, în timpul verificărilor, de către un adjunct de la Finanţele Publice.

Metoda „Dai o rambursare şi firma intră în faliment!”

Dacă cineva ar fi ţinut evidenţa firmelor înfiinţate de diverşi întreprinzători străini (italieni, spanioli ş.a.) pe plaiurile gorjene după aderarea României la U.E., ar fi constatat că acestea nu sunt deloc puţine, deşi nu au prea ieşit în evidenţă. Motivul real al acestor „infuzii de capital străin” nu este frumuseţea recunoscută a oltencelor (cum ar tinde unii să creadă), ci mediul propice pe care investitorii l-au găsit în ceea ce priveşte instituţiile de control ale statului.

Procedura este următoarea: un cetăţean străin intenţionează să dezvolte afaceri în judeţul Gorj, înfiinţează două-trei firme care încep să emită facturi între ele şi după un an cere facilităţi fiscale, acordate în principiu oricărui agent economic aflat la început. Numai că echipa care vine în control pentru verificarea decontului de TVA apreciază că suma de rambursat este de două ori mai mare decât cea cuvenită, trecând cu vederea peste nişte facturi „cusute cu aţă albă”, şi se mai dă o gaură în buget.

Cu astfel de „inginerii” se pot lăuda investitorii spanioli CLARAVALL CARMEN şi MURILLO JOAQUIN, sosiţi în Târgu-Jiu pentru a face afaceri cu sticlărie, care au realizat însă profituri în urma facilităţilor fiscale obţinute prin intermediul unor firme radiate ulterior, metoda fiind aplicată după ce străinii au fost consiliaţi tot de către inspectorii din subordinea adjunctului mai sus menţionat.

Nu trebuie să ne mirăm, aşadar, că unii angajaţi ai Fiscului, au prosperat chiar şi în perioadă de criză, ridicând case precum cele din imagine, deşi dacă ar fi să ne luăm după declaraţiile de avere din ultimii ani, cu salariile de bugetari abia se puteau împrejmui proprietăţile achiziţionate. Dacă cineva intenţionează cu adevărat să lupte cu corupţia de la ANAF pentru a se putea identifica şi impozita corect veniturile reale din economia românească, ar trebui să coboare nivelul analizei până la ultimele capilare ale acestui sistem vascular care alimentează organismul numit BUGETUL DE STAT!

Cornel Petreanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here