Încă un prieten al Gorjului, cu soţie româncă – Diana
Pe pictorul bulgar Yordan Kissiov l-a redescoperit, pentru Gorj şi pentru România, minunatul manager cultural Theodor Dădălău. L-a invitat, în anul 2010, la o ediţie a Taberei GorjFest, apoi legătura artistică şi sufletească a fost gata.
Expoziţia GorjFest s-a vernisat la Silistra, unde Zordan Kissiov conduce Galeriile de Artă Modernă Contemporană ale urbei, apoi la Ruse, unde autorităţile au preluat iniţiativele gorjeneşti. S-a creat „copilul” RuseFest, al cărui director general e Doru Dădălău şi aşa mai departe. La ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” 2011, pictorul şi graficianul bulgar de talie europeană a ilustrat ediţia bilingvă – română şi engleză – a albumului dedicat lui „Tudor Arghezi – 11 Poezii”. Şi numai atât şi avem suficiente argumente să-l considerăm pe Yordan Kissiov drept gorjean prin adopţie, soţia sa având origini româneşti şi vorbind o limbă română fluentă. Iată de ce am apelat la criticul de artă şi profesorul universitar de estetică Ion Popescu Brădiceni spre a-i dedica prietenului nostru şi al Gorjului o cronică plastică.
Ion Predoşanu
Pictura şi grafica virtuală
Pictura bulgarului Yordan Kissiov este chiar prin excelenţă ostensiatică. Ea arată şi ni se relevă cu totul, dintr-odată, ca întreg. Yordan Kissiov, în stilul său într-adevăr unic, practic inconfundabil, îşi demonstrează geniul atunci când utilizează nonculorile (negru şi alb), cu câte un triunghi de galben ici-acolo, imitând luciul lemnului ca metaforă a locuirii. Sigur că etnografia românească, o tradiţie bimilenară, l-au influenţat în această primă parte a expoziţiei pe confratele nostru de peste Dunăre, care, în panourile imitaţioniste ale lucrăturii şi ale texturii fibroase, din lemnul de construcţie a caselor, a culelor, a bisericilor de pe şesurile şi plaiurile României şi de printre văile intramontane, îşi vădeşte totuşi apetenţa pentru universal artizanal şi estetic aferent artei lemnului. Numai că, transpuse pictural, ele sugerează un fel de grafică în relief (vizuală), de spaţializare a formei, tridimensională, deşi câte o umbră creează misterul necesar unei perspective metafizice şi 
inefabilul generator de metaplasticitate în planeitate. Obsesia cubului, a geometriei volumetrice, îşi trimite cititorii vizuali la o ştiinţă a desenului asimilată hermeneutic, dar şi la o anumită stare de semiotizare a golurilor şi plinurilor rezolvate din „pensulă”, deşi, bănuiesc, artistul a înlocuit-o pe aceasta cu alte tehnici de lucru, eminamente postmoderne şi transmoderne. Ce m-a fascinat în maniera de a se manifesta a lui Yordan Kissiov constă însă în a nu fi refuzat ispita picturii serializate, decorative în sens vechi, cinematografice în sens actual. Această postpunere în ambiental îşi atrage receptorul într-o atmosferă sepulcrală, cu o metafilosofie implicită şi se constituie cu amplitudine într-o paradigmă lingvistică şi comunicativă, universală şi permisivă, oricărui vorbitor al gramaticii vizuale şi al unei semantici nonpredicative în aparenţă.
Pop Art balcanizat
În partea a doua a expoziţiei lui Yordan Kissiov ne confruntăm cu maniera „pop art” (à la Andy Warhol). Pictorul dă formă reacţiei sale împotriva dispariţiei imaginii vizibile şi glas decorativului panoramat. De la Jasper Jones şi Robert Rauschenberg încoace, de la englezii Richard Hamilton şi Eduardo Paolozzi, Rezner Branham, Peter Smithson, sau de la Patrick Caufield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty şi alţii, pop-artul pune accentul pe un fel de neoponintilism, pe folosirea petelor de culoare, pe gesturi şi temporalitate, pe inundarea privitorilor cu o mulţime de senzaţii. În acest sens ne propune Kissiov lucrarea „Fluviu nonstop” – o replică intertextuală la „Poarta Sărutului” a lui Brâncuşi, ca „poartă a timpului”. Ca şi Andy Warhol, Yordan Kissiov aplică tehnica seriografiei, care permite multiplicarea repetată a motivului („Umbră zborului” I, II şi III, „Între cer şi apă” I şi II, „Furtună”, „Reflectare” I şi II) ori reproduce obiecte în dimensiunile lor adevărate („Coloane” I – IV, „Casă”). Demersul artistic şi estetic al lui Yordan Kissiov este caracterizat de o formidabilă iubire pentru culoare, de coagularea acesteia într-o circularizare a ideii de bază : naşterea, geneza universului văzută concentrică, într-o rotire nesfârşită a realului în jurul unui nucleu, din nefericire şi azi obscur, metafizic. În „Umbră zborului” tehnica intrinsecă a tabloului insistă pe plutirea penelelor în atractive pete de violet, alb, galben, mov, negru, fiind de fapt nişte noi meditaţii în imponderabil, ludice, dar şi profund comunicative. Cu opere grandioase, de mari dimensiuni (cu un aer tapiserial), la Muzeul din Louvre, cu lucrări valorând între 1000 şi 3000 de euro cel puţin, Yordan Kissiov a intrat în viaţa-mi de profesor universitar la catedra de arte a Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, convingător, copleşitor. Adică impunându-mi-se ca un întemeietor de nouă paradigmă vizuală. I-am zis şi eu, la fel de orgolios, simboloidal, sintetist, compoziţionist absolut genial, renascentist.
Ion Popescu Brădiceni
