Cronica plastică – IVAN KANCHEV, LA TÂRGU JIU sau expoziţia “Nebănuitele trepte”

302

Sămbătă dimineaţa, la ora 9,30, poeţii, criticii şi, în genere, scriitorii participanţi la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” – 2014 au participat la vernisajul unei expoziţii de pictură şi sculptură a artistului bulgar Ivan Kancev. Ce poate fi vizitată la parterul Centrului de Creaţie, ea fiind rodul bunelor relaţii create cu artiştii bulgari de inimosul Theodor Dădălău, din păcate, un factotum cu munca lui lăudându-se alţii. A displăcut că s-au acordat o sumedenie de Diplome de Eclenţă, cui trebuie şi cui nu trebuie, diluându-se valoarea Festivalului. Ele au fost înmânate de Directorul CJPCT Gorj, scriitorul Ion Cepoi. Au existat unele asperităţi între Ion Cepoi şi Theodor Dădălău, nefericite aş zice au, dar care nu ştiu  dacă se vor aplana. Până atunci să prezentăm mai jos o veritabilă cronică plastică semnată de criticul de artă constănţean Alice Dinculescu, membru al Filialei Constanţa a UAPR, născută în Târgu Jiu, pe str. Victoria (Ion Predoşanu)

Editia a XXXIV-a a Festivalului Internaţional de literatură «Tudor Arghezi» aduce la Targu-Jiu şi oferă publicului local şi internaţional, creaţia unui artist bulgar contemporan, Ivan Kanchev, faţă de care această ţară, a noastră, are o datorie de onoare. Deoarece Ivan Kanchev tânărul îndrăgostit de marile taine ale desenului, culorii şi volumului, avea să le desluşească fiorul şi farmecul în ambianţa anilor 1971–75 la Academia de artă „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti,  odată cu uimitoarea însuşire a limbii române şi a culturii noastre pe care nu avea să le mai uite vreodată.
De atunci şi până la timpul prezent a trecut multă vreme dar, tot ceea ce semnifică România, nuanţat şi spiritual în interiorul valorilor sale patrimoniale, nu a părăsit vreodată sufletul şi preocupările artistului Ivan Kanchev, cel ce va deveni profesorul de mare talent şi pasiune în domeniul artei sacre din cadrul Facultăţii de Teologie „Kiril şi Metodiu”, Veliko Tarnovo, Bulgaria. Şi pentru că locurile sunt întotdeauna sfinţite de oameni, şi nu de politicieni, deoarece ei reprezintă un alt subiect, Ivan Kanchev probează afirmaţia de-a lungul întregii sale activităţi, atât de strâns legată de evoluţia culturală a Balcanilor. Profunzimea meditaţiei şi accepţia artistică acordată decodificarii acestui spaţiu căruia îi aparţinem deopotrivă se desfăşoară în ambianţa operei sale prin intermediul unor demersuri complexe în direcţii complementare şi uneori, opozabile: grafica, pictura, ceramica, mozaic, sculptura în lemn, piatra, metal, tehnici mixte, frescă, desen umoristic – Ivan Kanchev asimilează cercetând şi face vizibile propriile sale lumi; sunt lumi construite cu acurateţea senină a raţiunii, ordonate în baza unor acumulări studiate cu pasiune ştiinţifică. Şi totuşi, acolo, în interiorul universului său detectabil ca trasee şi finalităţi, sunt prezente stările confluente ale unui spatiu ce continuă a suscita interpretări, dezlegări posibile, mistere (vezi chiar istoricul american de origine bulgară, prof. Maria Todorova – „Balcanii ăi balcanismul”).
Spaţiul balcanic, pe care occidentul european insistă a-l percepe ca pe o alteritate, continuă a-şi căuta identitatea iar creaţia artiştilor săi constituie tot atâtea argumente de valoare. Acest continuu demers dă naştere unor construcţii solide ale temei, uşor detectabile într-un orizont artistic binecuvantat prin multitudinea talentelor. Ivan Kanchev aparţine acestui spaţiu pe care îl iubeşte necondiţionat şi „fără frontiere” având capacitatea de a fi închegat o întreagă comunitate artistică ce îşi corespunde în cele mai diferite puncte geografice ale zonei.
Evenimentul său expoziţional creat acum la Târgu-Jiu face vizibile gânduri şi sentimente prin intermediul imaginilor darşi al volumelor, reunite poetic sub titulatura lui Lucian Blaga, „Nebanuitele trepte”. Forme şi culori propuse, formule estetice ce amintesc deseori indepărtatul şi valorosul trecut european realizează o apropiere şi un răspuns ce vine către noi din adâncurile tâlcuirilor lui Tudor Arghezi: „O mie de neamuri, plecate, domoale/
Te caută-n ceruri, în vis, în pământ./ Ascuns te-au găsit în/ Cuvânt./ Sfărâmă./ Cuvântul: cuvintele-s goale.”  ( poezia „Ghiers îngânat”)
Alice Dinculescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here