Cronica plastică – Expoziţia „MIRACOL DE CRĂCIUN”

92

Ceea ce am remarcat întâi şi întâi în această expoziţie este inventivitatea: aceasta reînnoieşte permanent şi vizează absolut toate datele mijloacelor de expresie; şi reprezintă un epifenomen al structurii caracterului fiecărui autor din expoziţia „Miracolul Crăciunului”, de la Galeria de Artă a Municipiului Târgu Jiu.

În artele voit non-reprezentaţionale, receptarea concretă a operei de artă poate fi legată, în absenţa mimesisului, doar de un referent cultural. Datul nou propus de colegii mei de la Universitatea „Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, de foştii şi de actualii mei studenţi, de prietenii mei de la Filiala UAP Gorj, poate fi înţeles numai dacă există o apercepţie culturală, interiorizată ca atare, căci la baza artelor plastice stă principiul necesităţii interioare(cel sufletesc).

La palierul producţiei efective (nivelul poietic) lucrurile stau altfel decât în secolul XX: conştiinţa lucidă a creatorului rezolvă probleme pur tehnice, acolo unde noi, profanii, căutăm inspiraţia, misterul, semnificaţia mai profundă, care, desigur, există, şi sunt consecinţe ale unei tensiuni devenită ostensiune şi sunt urmări ale noului stil pictural în virtutea căruia pictura ca formă de expresie mută se epuizează în ostensiune.

În cazul lucrărilor din acest „Miracol de Crăciun”, adunând la un loc atâţia artişti gorjeni consacraţi ori în curs de consacrare, te adânceşti nu atât în ceea ce vezi (a se citi contempli), ci în ceea ce ştii tu însuţi.

Ne aflăm – se vede lejer acest aspect – în epoca artei instaurative. Odată împlinită, opera se dezvăluie singură, ni se oferă ca non-mimeză; odată împlinită obiectual, opera devine o prezenţă, un dat nou în context – pe care-l influenţează, îl schimbă, îl sparge ori chiar îl transcende. Arta obiectualizată transmite inevitabil. Însă mesajul e flou, e ambiguu, echivoc şi plurivoc. Acest echivoc, numit polisemie, este consubstanţial artei.

Mimesisul fiind exclus, se poate aprehenda cu adevărat spaţiul pur, ca întindere şi adâncime, cu ajutorul gradienţilor. Elementele, datele vizuale, nu se impun în ostensiune prin valoarea picturală, nu poziţia fiind determinantă, ci ornamentica, textura, sarcina cromatică. Ordinea şi-o caută, de acum, fiecare element, cu de la sine putere, fie prin procese naturale: drippinguri, sfâşieri, freiaje, fie prin flou-ul, non-finiul păstrat în mod expres, pentru ca opera să rămână deschisă, plurivocă, polisemică eventual, panseimică chiar, dacă elementele funcţionează ca semne sau sunt asimilabile semnelor.

Colecţia aceasta de însemne divers ornate, fie tablouri fie sculpturi, nu reclamă o lectură secvenţială; formele nu se sprijină lateral pentru a înlesni comunicarea; dimpotrivă, alambicate şi adesea gratuite, pure improvizaţii (întâmplări/intemplări), „transcriu” starea de spirit şi datele voliţionale ale pictorului, năzuinţele, tensiunile şi destinderile complementare. Artistul îşi propune a traduce invizibilul, a-l sugera şi comunica, a-l urmări şi manifesta, ceea ce înseamnă pentru pictor a dezvălui ori chiar a-l recrea sacrul înlăuntrul cotidianului obişnuit, iar pentru sculptor a-l deconstrui şi a-l reconstrui material şi spiritual, a-l delimita de real şi a-l dezlimita în imaginarul atmorferial şi/sau secund(conotativ).

Numele plasticienilor care au expus în cadrul expoziţiei „Miracol de Crăciun” de la Galeriile UAP Gorj din Târgu Jiu sunt: Petru Birău, Daniel Şerban, Gheorghe Plăveţi, Costel Dobriţescu, Mihai Ţopescu, Romana Ţopescu, Iliana Gheorghiu, Florin Gheorghiu, Valentin Duicu, Vasile Fuiorea, Dan Semenescu, Valer Neag, Marin Colţan, Florin Isuf, Decebal Crăciun, Florin Hutium, Gigel Mitroi, Cristina Ploscariu, Mariana Frătiţa, Giorgiana Brandt, Armand Landt, Alin Treantă.

Ion Popescu-Brădiceni

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here