De curând am intrat în posesia unei lucrări care ne-a stârnit indignare. Distinsul „sociolog” C. Morega publica în 2013 (fără Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale și ISBN – cunoscătorii știu despre ce este vorba), lucrarea „Dincă Schileru – o personalitate gorjeană deosebită, primul țăran în Parlamentul României (Închinat împlinirii celor 167 ani de la naștere)”.
Îi vom preciza, chiar de la început, acestui diletant în ale istoriei, că de aici de la noi din Gorj, I. Roibu, din Novaci, a plecat în 1857, în Adunările Ad-hoc din Țara Românească (Parlamentul de atunci), aşa încât Nenea Dincă nu este primul deputat ţăran din istoria modernă a României.
Cartea de 67 de pagini nu este nimic altceva decât un rezumat al lucrării noastre apărută în două ediții la editurile Scrisul Românesc și Sitech, din Craiova, în 2010, respectiv 2012.
Impresionat peste măsură de personalitatea lui nenea Dincă, gorjeanul nostru, C. Morega, după ce a lecturat cu multă atenție (sic!) cele două ediții ale lucrării noastre, însumând peste 1200 pagini, a trecut la biroul de lucru al domniei sale, înarmat cu tot ceea ce îi era necesar pentru a realiza o carte și pentru a-și exprima regretul că „în manualele de învățământ se amintește foarte puțin despre personalitatea lui Dincă Schileru care timp de trei legislații a făcut parte din Parlamentul României”. Se vede treaba că nici la copiat unii nu se pricep, căci altfel, distinsul nostru autor, ar fi știut, din paginile cărții „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului” că reprezentantul țăranilor gorjeni i-a reprezentant pe semenii săi în nouă legislaturi, nu doar în trei.
Chiar dacă, domnul nostru sociolog, căruia i-am apreciat de-a lungul timpului activitatea, fără o aplecare mai atentă asupra operei domniei sale (ne este teamă astăzi să constatăm că și alte lucrări ale sale ar putea fi „inspirate” din cărți scrise cu mult mai multă responsabilitate și rigurozitate științifică), caută să ne convingă în chiar „Cuvântul de introducere” că a pornit să cerceteze „o serie de izvoare, manuscrise, articole aflate la Direcția Arhivelor Naționale și în diverse biblioteci”, în realitate a folosit drept instrument de lucru și cercetare lucrarea publicată de noi.
Ne exprimăm dezaprobarea cu privire la această manieră de „abordare a trecutului”, incorectă și dăunătoare pentru ceea ce înseamnă cercetarea istorică. Articolele și lucrărilor citate de autor, sunt însăilate într-o bibliografie superficial redactată, în timp ce trimiterile la izvoarele, manuscrisele și colecțiile pe care distinsul sociolog susține că le-a cercetat, lipsesc cu desăvârșire. Absenţa lor este în realitate justificată de faptul că domnul C. Morega nu a cercetat niciodată ceea ce pretinde. Este doar un farseor al trecutului și al descoperirii sale.
Pasaje ample ale „scrierii” sale sunt copiate din lucrarea noastră fără citările de rigoare, iar ilustrațiile, fie fotocopii ale documentelor aflate în arhive, și cercetate de noi de-a lungul timpului, cu eforturi susținute, fie fotografii, sunt preluate cu descriere cu tot, din anexele celor două ediții ale cărții „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”. Sunt documente, fotografii și obiective pe care domnul C. Morega nu doar că nu le-a cercetat niciodată, dar nici nu le-a văzut, sau atins vreodată.
Sunt izvoare istorice, unele aflate în colecții particulare, ai căror proprietari nu îl cunosc personal și nu l-au văzut niciodată pe domnul Morega, deși acesta le menționează numele. Sunt fotografii realizate și editate grafic de noi, autorii cărții „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului” și pe care domnul Morega le folosește pentru ilustrarea propriei lucrări. Fragmente din cartea apărută în 2010, respectiv în 2012, se regăsesc în pasaje ample pe care „distinsul nostru sociolog” și le atribuie de asemenea.
Îi precizăm domnului Morega, care poate nu a înțeles, că domnia sa… a plagiat. Chiar și pentru o singură frază preluată dintr-o altă sursă, fără a se face citarea corectă, conform normelor în vigoare, se consideră plagiat. Nu mai vorbim de rolul ghilimelelor sau al indentării, pentru a indica de unde încep și unde se termină ideile autorului. A nu indica transparent acest lucru reprezintă furt intelectual. Cu alte cuvinte, plagiatul are loc când nu identifici corespunzător fragmentul de text ce nu îți aparține, iar domnul C. Morega, după ce a căutat să convingă cititorii cărții domniei sale că a studiat numeroase izvoare istorice, nu le menționează și mai grav, se regăsesc ad litteram în lucrarea publicată de noi în 2010, respective 2012.
Îi atragem atenția acestui domn, că gestul său trădează iresponsabilitate, că experiența de până acum nu îl mai poate scuza, iar pretinsele sale „scrieri” nu fac altceva decât să îi dezonoreze acum, la vârsta senectuții, numele.
P.S. Îl asigurăm pe domnul C. Morega de faptul că nu avem nicio reţinere în a-i introduce lucrările în paginile cărţii noastre „Contribuţii la bibliografia istorică a Gorjului”, lucrare aflată acum pe masa de lucru.
Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor, Andrei Popete-Pătrașcu
E foarte neplăcut, ba chiar de-a dreptul scandalos când, citind anumite „lucrări” ale unor inși ce-și zic condeieri, constați că, necitându-te, își însușesc fraze, expresii, date, informații, documente, ilustrații pe care tu le-ai creat sau pe care numai tu le-ai consultat sau îți apațin (arhivă personală).
Se întâmplă frecvent, mai ales în lumea amatorilor și închipuților de tot felul, producându-ne amărăciune, în timp ce inșii de asemenea teapă tropăie în continuare și se dau…documentariști!
Deși există tragere la răspundere juridică, și odată tot trebuie apelată această cale, este destul că îi arătăm cu degetul ca pe niște nătărăi, neisprăviți și mocofani, ciocoi de gang și publiciști de cocină!
Atenție la…plagiat, amatorilor de furtișaguri documentare!
Suntem în totalitate de acord cu dv. Constatăm, cu indignare, existenţa unui nr. deloc de neglijat de „cercetători” care nu au intrat nici măcar în vizită într-o arhivă sau bibliotecă de renume, asumându-şi idei, judecăţi de valoare şi informaţii pentru care nu au depus un minim de efort. Este de vină, credem noi, palida reacţie a opiniei publice şi chiar regretabila indiferenţă a celor ce trudesc adevărat şi cu profesionism în diferite domenii de cercetare. Vă mulţumim pentru poziţia dv. onestă şi vă asigurăm de continuarea efortului nostru dezinteresat în rescrierea istoriei, cu deosebire a „Gorjului istoric şi pitoresc”.