Ideea editorială a lui George Drăghescu începe să se încetăţenească în viaţa spirituală şi artistică a Gorjului. Salutară, predictivă, ea prinde contur şi dobândeşte relief. După Paul Plopa, în colecţia „Restituiri” i-a venit rândul altui grafician – trecut nu de mult timp în lumea umbrelor – pe numele său Florin Isuf.
Am mai semnat un eseostudiu despre desenele sale. Acum sunt strânse în nr. 3 al colecţiei „Ceaşca de cafea” (Ed.CJCPCT Gorj, Târgu-Jiu, 2014) şi sunt 33. Minialbumul a fost cu acribie decriptat şi interpretat de tandemul George Drăghescu şi Grig M.Dobreanu, astfel încât mi se oferă, spre delectare/dumirire schiţe încărcate de sensuri care de care mai criptice/mai stranii, mai… hermeneutice.
Se străvăd în respectivele „crochiuri” influenţe provenite dintr-o temeinică educaţie plastică, Florin Isuf fiind un performer, un pictor desăvârşit, un reinventator spontan, rafinat de teme, motive, stiluri, abordări meta- şi trans-vizionare.
Figurativul se topeşte în nonfigurativ (pe urmele unor Matisse, Picasso, Dalii, Braque), un nud şi o vioară acceptă să se integreze într-o sugestie estetico-poetică autotelică, un şir de călugări par să se fi pornit într-un pelerinaj nesfârşit.
Alegorii, metafore, parabole, metonimii, antinomii, sinonimii, personanţe ale subconştientului, personaje enigmatice (mai toate exultând simboluri, mai toate uşor recognoscibile, ba rezonând fantastic, ba revendicându-se din mit şi basm) îşi reorganizează imaginile în structuri ambigue, nu însă lipsite de coerenţă, de logică, de unitate transcendentă într-o artisticitate/esteticitate care-ţi intrigă memoria, acumulările culturale ş.a.m.d.
Iniţiativa lui George Drăghescu este cu adevărat profitabilă nouă, tuturor, celor care l-am îndrăgit pe Florin Isuf (cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Cărbuneşti, în care eu însumi – cronicarul de serviciu al „Gorjeanului” – m-am născut, în 1954, Florin Isuf născut fiind la 14 aprilie 1952 şi decedat la 21iulie 2012).
Ce era să trec, nemeritat, cu vederea, în arta grafică a lui Florin Isuf este capacitatea sa fantezială, lejeritatea jocului cu semnele, compoziţiile minimale părând alcătuită în fugă, improvizatoric. Tocmai acest aspect îl individualizează/ îl diferenţiază de comilitonii săi de breaslă din Târgu-Jiu şi de aiurea.
Ion Popescu-Brădiceni
