Scriitorul gorjean Florian VĂIDEIANU (n. 1950) a publicat în 2016, romanul „Putere şi libertate” (Ed. Măiastra, Târgu-Jiu), a şasea carte a sa, o contribuţie de prestigiu în arta literară românească.
A debutat ca poet, în tinereţe, iar în anii din urmă a continuat să scrie proză. A debutat editorial în 2010, cu volumul de proză scurtă „Din cenuşa vremii”, care a atras atenţia asupra talentului viguros şi fecund al autorului.
A urmat „A doua carte” (2012) de proză scurtă, dedicată unor personaje tipice ale lumii satului românesc. Consacrarea definitivă a prozatorului Florian Văideianu a venit cu volumul „Boier printre tovarăşi” (2013), un excelent portret literar complex, şi volumul „Durerea aurului” (2015), de proză scurtă, apărut la împlinirea vârstei de 65 de ani a autorului.
Măiestria artistică a scriitorului i se recunoaşte şi în antologia dedicată unui însemnat publicist gorjean, „Dumitru Tătăroiu. Însemnări” (2015).
Romanul „Putere şi libertate” este o creaţie artistică despre contemporanii autorului, cu personaje, acţiuni şi întâmplări din ultima perioadă istorică a României, care acoperă peste optzeci de ani, atât cât a trăit personajul principal al acestei scrieri, un autentic tip modern, inginerul minier Titu Pânişoară (1932-2016), fiu de ţăran gorjean din satul Curtişoara-Gorj, veche localitate regească în vremea voievodului Litovoi, perpetuată până astăzi.
Eroul cărţii are o viaţă tumultoasă şi grea, pe care şi-o întreţine şi o dezvoltă, trecând prin viaţa satului şi a oraşului; prin eforturile dedicate studiului, în ţară şi în străinătate; devine un intelectual care îşi dăruieşte activitatea pentru propăşirea ţării, sub conducerea statului socialist, până în preajma evenimentelor din 1989, care îl găsesc primar de seamă al municipiului Târgu-Jiu. În „vechiul” regim şi-a pierdut „slujba” de două ori. În perioada de tranziţie, din ultimele decenii, a fost izolat, ca pensionar. Pregătirea, rezultatele activităţii sale şi respectul oamenilor l-au consacrat ca tip nou de conducător al administraţiei locale. Activitatea de cercetare ştiinţifică şi publicarea rezultatelor ei în cărţi de mare valoare vor perpetua memoria „cetăţeanului Pânişoară”, modelul de viaţă al celor care l-au cunoscut.
Autorul romanului „Putere şi libertate” şi-a cunoscut bine personajul şi a rămas impresionat să vadă în reprezentantul tipic al luptătorului pentru progres, dedicat binelui pentru cei mulţi, iubirii pământului strămoşesc şi întăririi sentimentului patriotic al tinerelor generaţii. Funcţiile avute de inginerul minier sunt primite într-o succesiune firească, de la integrarea în producţie, lângă minerii din adâncurile Văii Jiului, până la funcţiile de conducere încredinţate la nivel de oraş, de judeţ şi de ţară, pe care le-a urmat cu dăruire şi competenţă, cu convingerea şi mulţumirea că se dedică pentru a asigura o viaţă mai bună oamenilor şi progresului ţării, odată cu realizarea de sine. Familia inginerului promovat în posturi de răspundere este, de asemenea, o grijă permanentă pentru acesta, creşterea celor trei copii ai săi fiindu-i o nobilă îndeletnicire, cu toate greutăţile inerente ale vremii în care a trăit. Sătenii şi familia părintească de la Curtişoara s-au mândrit cu acest fiu destoinic, model pentru concetăţeni. Personajele secundare ale romanului „Putere şi libertate” sunt alese din familia părintească şi familia proprie ale personajului principal, cât şi dintre oamenii satului, dintre colegii de şcoală şi universitate, cât şi dintre conducătorii administraţiilor locale şi de la nivel de ţară, cu care a conlucrat, fiind participanţi activi la viaţa naţiunii.
Autorul romanului subliniază relaţiile umane complexe, apărute în viziunea creării unei lumi mai bune, şi reflectă, în contextul episoadelor naraţiunii, o gândire cel puţin interesantă despre putere şi libertate, despre muncă şi repartizarea în societate a rezultatelor ei, despre avuţie şi drepturile colective, despre introducerea noului şi aprecierea novatorului, a omului activ şi competent, apărător al solidarităţii cu cei mulţi din societate, care nu acceptă orice principii politice, dar apără specificul nostru naţional. Prin aceste sublinieri, romanul „Putere şi libertate” nu este un roman politic şi nici al unei anumite politici de împrumut. Este romanul unor oameni care doresc să se realizeze în viaţă adaptându-se condiţiei societăţii în care trăiesc, aşa cum au dorit românii în toate epocile istoriei noastre.
Structura romanului cuprinde puţine capitole, care se constituie din câte o suită de episoade ca nişte schiţe de sine stătătoare, aflate într-o continuitate firească a povestirii. Autorul introduce dialoguri în numeroase episoade, recreând ritmul vieţii şi întărind voinţa cititorului de a lectura mai departe capitolele cărţii. Limbajul personajelor este diferenţiat pentru sublinierea specificului lor contextual şi a pregătirii intelectuale a acestora. Figurile de stil şi de gândire nu sunt folosite în exces, dar nu sunt neglijate şi fac textul să fie armonios, plăcut şi, uneori, sentimental, cu iz dialectal, specific unor categorii de populaţie. Unele succinte exprimări au rol de maxime, care pot fi amplu comentate. Romanul lui Florian Văideanu, „Putere şi libertate” este o reuşită artistică. Are tăria de a invita la o nouă gândire despre perioada românească a ultimilor optzeci de ani ai societăţii româneşti.
Dr. Ion Mocioi
