Cronică de carte istorică – „Contribuţii la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului” de prof.dr. Gheorghe Nichifor – un comentariu de Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie al Universităţii din Craiova –

389

1. Modelul «Alexandru Ştefulescu» s-a vădit a fi fertil, vizionar, generator de valori. I-au urmat într-o galerie poate oleacă mai valoroasă academic: Titu Rădoi, Nicolae Mischie, Ion Cepoi, Ion Trancău, Zenovie Cârlugea. Şi, iată, de acum, Gheorghe Nichifor, ale cărui „Contribuţii la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului” sar de 700 de pagini*. Recent li s-au adăugat, tot cu o apariţie monumentală, Vasile Marinoiu şi Iulian Cămui, despre care voi scrie cu prilejul următor.
În masivu-i tom – repet impresionant ca volum de muncă efectivă, de autentic documentarism/ documentarist, Gheorghe Nichifor rescrie, din fundamente, istoria orală şi scrisă, întâmplată şi trăită, paradigmatică şi sintagmatică, diacronică şi sincronică, modelistă şi constructivistă a Gorjului istoric, cultural, pitoresc, vatră arhaică şi perpetuă a unor evenimente al căror context rezonează şi azi cu fiinţa naţională a României profunde (adică semnificative – n.m.I.P.B.).
Am convorbit la telefon cu Gheorghe Nichifor felicitându-l pentru reuşită, aceea de a fi descins din Salcia – Prahova în Gorj, de a se fi îndrăgostit „fatal” şi „determinant” de aceste meleaguri ale Jiului de Sus, ca, finalmente, să le dedice o metamonografie de anvergură paideică şi, oarecum, transdisciplinară, de a se încadra deci în noul val, de a-i ţinti crestele ameţitoare ca un neînfricat surfer.
Într-o „depoziţie” apologetică „Despre istoria şi istoricii Gorjului” au(c)torul se îndeletniceşte – cu o devoţiune de mucenic – cu aducerea în relief (trans)contemporan – din hăurile memoriei colective ori din luciile ei oglinzi revolute – figuri ilustre făuritoare de text metaistoric.
nichifor2. Cu desăvârşita-i modestie (pentru care stau gaj – n.m.I.P.B.), Gheorghe Nichifor se declară emul al celebrilor specialişti Lucian Boia, Gh.I.Ioniţă, Dan Marţian, Ion Scurtu, G.D.Iscru, Nicolae Edroiu, Bogdan Teodorescu, Andrei Marga, şi nu mă îndoiesc că adevărat afirmă pe fondul inteligenţei sale academice, sociale, inter- şi intra-personale (şi emoţionale la o adică – n.m.I.P.B.) că patria nu moare niciodată.
Preasufletistul şi hermeneutul Gheorghe Nichifor nu se teme de confruntarea de idei, nu se sperie de valorile ce-ar putea să copleşească deseori orizontul cercetării şi reinterpretării de pe alte paliere gnoseologico-axiologice şi ontologico-fenomenologice; sunt valori ale patrimoniului local, ale unui glocalism creator, inepuizabil în ultimă instanţă, sunt teme atractive, incitante, precum din ce în ce mai vizibila apetenţă pentru curăţirea istoriei de zgura regimului totalitar, selectarea şi extragerea faptelor, evenimentelor, personalităţilor, proceselor, fenomenelor, reprezentative pentru identitatea Gorjului, după principiul călinescian în virtutea căruia cu cât eşti mai naţional cu atât eşti mai universal.
3. Strategia folosită de doctorul în istorie Gheorghe Nichifor e realmente captivantă prin onestitatea ei, concretizată într-o serie de note de subsol, inspirate probabil de capodopera lui Ioan-Budai Deleanu: „Ţiganiada”. Fiind note însoţitoare şi explicative, ele descind dintr-o ars explicandi şi ars interpretandi, specifice discursului eminamente hermeneutico-ştiinţific.
Cartea în sine conţine două părţi: I. Istoria Gorjului (lucrări, studii, articole, materiale nesemnate); II. Istorici gorjeni şi „istoria” scrisă de ei. E meritul cercetătorului de a aduna la un loc, de a însuma, în ordine alfabetică, contribuţiile unor pleiade mirifice, arborescente, înarmată cu o conştiinţă autoresponsabilă faţă de destinul Gorjului şi al Ţării. În nenumărate rânduri l-am găsit, în Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” Gorj, la masa de lucru şi mi s-a confesat cu o minunată strălucire în ochi, izvorâtă din satisfacţia unei datorii pentru care amarnic trudea să se împlinească în veac. Şi iacă-tă: ea s-a fost desăvârşit cu o alcătuire nobilă, profesionistă, pe cât de subiectivă tot pe atât de obiectivă, căci spiritul „şcolii” critice, atât de actual şi consonant cu marile curente: neo-, post- şi transmodernist – nu trebuie să ne părăsească niciodată, dar nici fondul umanist şi evident transumanist.
* Gheorghe Nichifor: Contribuţii la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului; editura PIM, Iaşi, 2016, 728 pagini

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here