În ultima vreme toată lumea este în alerta şi se vorbeşte mult despre puhoiul de refugiaţi musulmani, venind dinspre Orientul Apropiat şi Mijlociu, dar şi din sudul Mediteranei, spre Europa.
Altfel spus, marea lor invazie este considerată a fi cea mai mare catastrofă umanitară de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, uitându-se totuşi atât de uşor de intervenţia militară brutală a S.U.A. şi a aliaţilor în Irak, Afganistan, Serbia etc. Drept urmare şi în primul rând, statele U.E. au nevoie urgentă de unitate şi solidaritate, dar mai ales de soluţii pentru rezolvarea crizei, repartizându-se între altele povara pe umerii fiecărei ţări membre, pentru a curma măcar pe termen scurt şi mediu acest fenomen, căci pe termen lung este aproape imposibil a prezice mersul evenimentelor şi reaşezarea lucrurilor în matca lor de normalitate.
Numai că înainte de toate se impun totuşi nişte întrebări fundamentale la care se aşteaptă şi răspuns, mai exact care sunt adevăratele cauze ale acestui flux imens de refugiaţi ce şi-au luat lumea în cap, având până la urmă ca direcţie principală ţările super-bogate ale Europei. Or, după cum decurg lucrurile deja se pot observa şi răspunsurile la declanşarea acestei migraţii fără precedent, fiind vorba în primul rând de mizeria economică în care au trăit aceşti oameni, foametea şi încălcarea grosolană a drepturilor omului în ţările lor de baştină. În plus, deplasarea acestor cohorte de refugiaţi poate fi socotită şi ca o formă de răzbunare, acesta venind exact din zona metropolelor fostelor imperii coloniale, aşa cum spuneam, spre vestul bogat al Europei, dar şi pentru ca S.U.A. şi celelalte mari puteri ale Occidentului şi-au băgat mereu coada şi în zilele noastre în spaţiul Orientului Mijlociu, prin diverse jocuri geo- strategice, pentru a putea să prăduiască în continuare imensele resurse naturale, mai ales zăcămintele de petrol şi gaze din această regiune.
Deci, nu este deloc întâmplătoare invazia masivă a non-europenilor dinspre Siria, Iordania, ISIS, Irak, Iran, Afganistan, Libia, etc., spre Occidentul super- bogat, de vreme ce amestecul grosolan al S.U.A. şi a celorlalte mari puteri în zona ţărilor amintite au cauzat aici un şir nesfârşit de războaie, de conflicte armate, interetnice şi religioase, cataclisme naturale şi crime umanitare şi până la urma secesiunii teritoriale şi o nesiguranţă permanentă, fiind astfel încurajate acţiunile teroriste şi un fanatism mental, religios ieşit din comun.
Şi iată, ca o ironie a sorţii, să luăm bunăoară cazul României, care şi-a îndeplinit cu destule sacrificii temele aderării, dar neadmisă nici până astăzi în spaţiul Schengen, după cum nu cu mulţi ani în urmă românii se umileau pe la câteva ambasade pentru a obţine măcar o banală viză turistică, pentru ca acum, paradoxal, să pătrundă cu voie sau fără de voie “viniturile” de dincolo de graniţele bătrânului nostru continent, făcând praf unitatea Europei şi aruncând-o în haos. Şi atunci cine este sau cine sunt vinovaţii pentru acest dezastru? Nu tot S.U.A. şi marile puteri ale Occidentului fălos, care irijaţi în rolul de jandarmi ai lumii, s-au grăbit să introducă din interese egoiste “democraţiile” – după tipul şi asemănarea lor, în aceste ţări, alimentând în felul acesta nu doar revoluţiile din aşa zisa “Primavera araba”, dar ceea ce este şi mai grav, au declanşat şi secesiunile teritoriale în Orientul Apropiat şi cel Mijlociu, inclusiv formarea ISIS şi de aici, în general, un lanţ de conflicte, războaie şi acte extremist-teroriste nu doar în zona respectivă, ci peste tot în lume. Am aminti în special grupările rivale şi mişcările secesioniste de pe teritoriul Siriei, în vreme ce Turcia a fost pusă şi ea în situaţia de a accepta pe teritoriul ei un stat Kurd, cu toate consecinţele nefaste ce decurg de aici – pierderile colaterale şi crearea unui alt focar extrem de periculos, de conflicte şi instabilitate în regiune.
Iar după cum se desfăşoară evenimentele, se pare că invazia islamică a luat-o razna, sau mai exact este deja scăpată de sub control. Mai mult, marea majoritate a refugiaţilor nu prea vor să facă mulţi purici în ţările est europene – Bulgaria, Ungaria, Serbia, România, s.a., văzându-le destul de sărace pentru a putea să le asigure pe termen lung oportunităţile necesare şi condiţii mai bune de viaţă, motiv pentru care ţinta lor principală, aşa cum mai spuneam, rămâne Vestul bogat al Europei. Dar cum mai este mult până departe, iată că de la Bruxelles, Berlin, Washington şi alte centre de putere europeană şi nord-atlantică se caută în disperare soluţii (ca de obicei S.U.A. şi Canada, având ca pavază Atlanticul nu au nici de această dată probleme cu astfel de fenomene extreme ce frământă şi astăzi Europa!), şi fac tot posibilul ca acest exod masiv de migranţi să poată fi rezolvat prin a pune sarsanaua tot pe spinarea necăjiţilor Europei, chipurile din motive de solidaritate şi angajamente comunitare, vizavi de drepturile omului.
Şi luăm iarăşi cazul României, care, opţional sau obligatoriu are o cotă de câteva mii de refugiaţi, asta însemnând să-i adăposteşti, să le asiguri hrană, îmbrăcăminte, integrare socială şi locuri de muncă, educaţie şi asistenţă medicală s.a.m.d. Bineînţeles, totul pe gratis, eventual cu ceva fonduri sau mai degrabă praf în ochi de la U.E. încălcându-se până la urmă chiar legislaţia europeană în vigoare. Păi România nu are suficiente condiţii şi locuri de muncă pentru cetăţenii ei, în special pentru tineri, care au plecat cu sutele de mii peste hotare pentru a-şi găsi un job şi condiţii mai bune de viaţă. Apoi, avem în interior încă probleme serioase şi nerezolvate; în economie, în sistemele de educaţie şi sănătate, în justiţie, administraţie şi ordine publică, apărare, etc. Atunci, privind cu luciditate şi fără nicio urmă de discriminare şi extremism, ne punem întrebarea dacă românii sunt dispuşi să trăiască şi mai rau, pentru că “viniturile” să trăiască la noi de pe o zi pe alta şi tot în promiscuitate. Asta fără a mai lua în calcul la cele ce s-ar putea întâmpla, strecurându-se din interiorul acestor refugiaţi (fie, în majoritatea lor oameni de bună credinţă), sau făcându-şi loc şi elementele extremiste, reţelele de crimă organizată, traficanţii de droguri, de arme şi de persoane, etc.
Adică România nu va face altceva decât să se expună la nişte riscuri majore, în condiţiile actuale de turbulenţe extreme ce au loc peste tot în lume, cu atât mai mult cu cât marile puteri nu au oferit şi nici nu va oferi niciodată nimic pe gratis, iar “exporturile” lor de democraţie nu au corespuns absolut deloc nevoilor omenirii, ci doar intereselor lor, provocate şi promovate cu cinism pe toate meridianele lumii.
Or, în cazul României, mai dintotdeauna oropsită de soartă din pricina prea Înaltelor Porţi, iată că i se impune pentru nu ştiu câta oară şi obligată să suporte o altă grea povară, cu toate consecinţele ce decurg de aici, în cazul de faţă o parte din dramele acestei invazii islamice, pentru care ea nu poartă vreo vină, având până la urmă doar o datorie pur umanitară.
Vasile Irod
