Târâş-grăpiş, Guvernul Coaliţiei funcţionează şi chiar dacă va suferi o remaniere, la Educaţie, merge mai departe. Sunt semne clare că PSD nu se dă de partea celor care au semnat Moţiunea de cenzură, preşedintele social-democraţilor, Mircea Geoană a afirmat-o public, ieri, în Dâmboviţa.
În ciuda veştilor-poveştilor preşedintelui PNL, Crin Antonescu, despre imposibilitatea de plată a salariilor şi pensiilor, primul ministru Emil Boc a pus capăt acestor speculaţii: „Salariile, pensiile şi celelalte alocaţii sociale, toate obligaţiile sociale ale statului vor fi plătite până la sfârşitul anului, fără nici un fel de probleme.” Agerpres a mai transmis că Emil Boc a mai dat asigurări privind posibilitatea Guvernului, care are resurse, şi pentru creşterea pensiei minime de la 300 lei la 350 de lei începând cu 1 octombrie.
Acuzat de o politică incoerentă în plan intern, Guvernul PD-L – PSD a obţinut, totuşi, acordul FMI pentru a aloca plăţii salariilor din sectorul public o parte a împrumutului de 20 miliarde de euro, contractat în luna martie de la această instituţie, Uniunea Europeană şi Banca Mondială. În condiţiile în care, după cum se ştie, criza afectează grav România, iar veniturile din taxe şi impozite sunt insuficiente, fiind mai mici decât în anul 2008.
Cu toate declaraţiile super-optimiste ale unora, dificultăţile economice există şi creează nemulţumiri în unele sectoare de activitate. Lăsăm la o parte pretenţiile nefondate ale magistraţilor, dar întârzieri de plăţi se mai înregistrează în învăţământ. Nu neapărat din vina Guvernului, ci a primăriilor despre care se spune că transferă banii cu întârziere vinovată. Reală este în schimb subfinanţarea sănătăţii. Medicii iau drumul străinătăţii din pricina salariilor mici, iar tot ei denunţă o criză de medicamente. În farmacii se simte lipsa banilor afectaţi medicamentelor compensate pentru boli cronice, în vreme ce în spitale nu mai pot fi asigurate serviciile medicale curente.
De bine, de rău Guvernul şi-a asumat nişte pachete de legi, prin curajul primului ministru Emil Boc. Totuşi, atât legea salarizării unitare, cât şi legile privind măsurile anti-criză pentru restructurarea unor agenţii ale statului foarte numeroase şi cheltuitoare sunt destul de întârziate. Parlamentul funcţionează mai mult ca o maşină de vot datorită majorităţii Coaliţiei de guvernare. În loc să discute legi necesare bunei funcţionări a ţării şi reformei statului, cele două camere ale Parlamentului îşi pierd vremea cu corupţia instituţionalizată care încă mai dă frisoane. Se tot înfiinţează comisii parlamentare care anchetează presupuse abuzuri ale unor miniştri din ambele tabere ale Coaliţiei. Practic, parlamentarii îşi pierd vremea pe discuţii sterile şi, pe alocuri, indecente şi nu se ocupă cu elaborarea unor legi necesare, coerente, logice şi de bun simţ. Poate şi de aceea mai apar şi unele improvizaţii, de felul celor trei pachete de legi asumate de premier.
Luatul banilor dintr-o parte şi datul lor în cealaltă, un fel de cârpitul economiei se practică fără succes de vreo douăzeci de ani încoace. Toate, dar absolut toate guvernele instalate la Palatul Victoria, poate cu excepţia Guvernului Văcăroiu, au cârpit bugetul statului an de an sacrificând un domeniu în detrimentul altuia. Rectificările bugetare sunt un mod de a peticii realitatea cruntă. Asemenea reparaţii de croitor cârpaci sunt mediocre şi nu duc nicăieri.
Tot un fel de cârpeală – cu un petic ceva mai barosan – este şi împrumutul de la FMI, UE şi BM. Motiv pentru care românul de rând – pensionar sau salariat – va plăti preţ de câteva generaţii. Tranşa a doua a împrumutului va veni în această săptămână, în jur de 23 septembrie. Nici nu ştim dacă este un prilej de bucurie sau nu.
Ion Predoşanu
