Nici nu trebuie să fim cu totul de partea liderului liberal Crin Antonescu. Ne place sau nu ne place, totuşi, fluenţa discursului domniei sale şi marea cantitate de metafore îl recomandă ca unul cu priză la electoratul sătul de limbaj plat. Mai are şi meritul că nu-i iartă, cu nici un chip, pe Traian Băsescu şi pe Emil Boc. Ba chiar îi supune la un tir şi foc concentrat.
Înainte de ‘89, Ion Iliescu şi ai lui l-au vrut schimbat pe Nicolae Ceauşescu numai şi numai ca să-i ia locul. Nu s-au preocupat, nici un moment, ce vor pune în loc. Mai către finele săptămânii trecute, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a avut ideea găsirii unor soluţii la întrebarea ce facem după căderea Guvernului Boc 4? Chiar aşa! De ce să nu luăm în serios întâlnirea liberalilor de pe litoral, când, se ştie, este neapărată nevoie de o strategie politică pentru perioada următoare. Una care să împace, pe cât posibil, stânga şi dreapta adevărate în faţa inamicului comun.
Ideea încheierii „războiului rece” cu partenerul de Opoziţie, mai bine clasat în sondaje şi cu număr mai mare de membri, cu PSD-ul adică, îi aparţine lui Crin Antonescu. Acela care are dezavantajul, în viziunea „Micului Titulescu”, l-am numit pe preşedintele PSD, Victor Ponta, de a fi fost descoperitorul primarului Sibiului, Johannis Klaus, ca posibil prim ministru în locul picatului de atunci – Emil Boc. Şi tot ca o bilă neagră s-ar putea să conteze şi susţinerea lui Mircea Geoană, în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, de către un Crin Antonescu ce ieşise din calculele pentru Palatul Cotroceni.
Iată de ce, însuşi preşedintele PNL, Crin Antonescu, îşi prezintă propria idee ca o soluţie deschisă către viitor, nu către trecut. În fond, nu-i suficientă participarea ca nişte spectatori neutri – a PSDS şi PNL – la presupusa remaniere a Guvernului Boc 4, pe 1 septembrie, dată la care se reunesc grupurile parlamentare ale PDL şi, după cum susţine Sulfina Barbu, vicepreşedinte al PDL şi apropiată a preşedintelui Traian Băsescu, însuşi locatarul de la Cotroceni.
Subscriem întrutotul la mesajul de apropiere a celor două forţe ale opoziţiei în vederea slăbirii ori, de ce nu, înlocuirii inamicului comun. “Până când vom scăpa România de Traian Băsescu şi de ceea ce se întâmplă astăzi, mesajul meu către PSD e unul paracreştin – <<Pace stângii!>>”, glăsuia explicarea intenţiei sale liderul liberal Crin Antonescu.
Şi ce este rău în demersul său? Prezentat fie ca proiect de urgenţă, fie ca proiect de avarie. Domnia sa a mai fluturat şi ideea suspendării preşedintelui României, Traian Băsescu, numai în cazul că acesta refuză, după demiterea prin moţiune de cenzură a Guvernului Boc, numirea unui prim ministru al noii majorităţi a Opoziţiei. Misiunea pe care şi-a asumat-o Crin Antonescu, aceea de a creiona un „guvern din umbră” nu trebuie să sperie pe nimeni.
Inclusiv pe liderul social-democrat Victor Ponta. Acesta este şi rostul opoziţiei. Să critice, să atace şi să pună la cale alte guverne decât acelea aflate la guvernare. Şi erodate, precum cabinetul Emil Boc 4.
Numai azi nu-i mâine! Ziua când va avea loc „Marea judecată” a miniştrilor PDL. Decisă a fi pe 1 septembrie, despre care vorbesc tot mai insistent parlamentarii democrat-liberali. Dintre cei care nu se sfiesc să-i critice pe Radu Berceanu, Mihai Şeitan, Elena Udrea şi chiar miniştri educaţiei şi agriculturii.
A cere PSD să abandoneze pasivitatea, ca şi în situaţia desfiinţării sectoarelor Bucureştilor, nu este, opinăm, un lucru rău. Mai ales că tăcerea şi neparticiparea la criticarea abuzurilor PDL – prin miniştrii săi – poate să pară o complicitate.
Faţă de înţepăturile de până acum dintre social-democraţi şi liberali, apropierea propusă de Crin Antonescu s-ar putea să dea roade. Este şi motivul pentru care aşteptăm reacţia preşedintelui PSD, Victor Ponta, la invitaţia de a se trece la chirurgie politică, contându-se şi pe bisturiul colegilor din opoziţie – social-democraţii.
Ion Predoşanu
