COVID-19 sau «Ceandalaua» fariseilor care pregătesc răstignirea Ta, DOAMNE!

1356

DOAMNE, trăim într-o lume secularizată şi întemeiată pe ştiinţa care se dovedeşte măreaţă şi vulnerabilă înaintea urgiei, suntem «binecuvântaţi» cu o suită de căutători ai vaccinului miraculos, o echipă de «specialişti», alcătuită ad-hoc şi organizată într-o pleiadă incoerentă, care duce o neputincioasă campanie mobilizată cu poliţie şi armată dotate cu arme de război, dar, lipsite de «arma» fără de cusur a credinţei în faţa pandemiei! Să mai vezi, Doamne, că suntem asaltaţi de o «cruciadă» în care fariseii ne silesc să stăm închişi în case, în care saducheii au închis bisericile şi ne sfătuiesc să ne rugăm doar la noi acasă, fără să înţeleagă o iotă din ceea ce înseamnă dintotdeauna şi pentru totdeauna, «Casa Domnului», care, de fapt, înseamnă COMUNITATE! Pentru aceasta, Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi Atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintr-o fiinţă Născut, Purcezător al Sfântului şi Celui de viaţă făcătorului Tău Duh, Milostivă să ne fie nouă, Preasfânta Treime, Milostivă să ne fie, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Milostivi să ne fie Sfinţii Evanghelişti: Ioan, Luca, Marcu şi Matei, Milostiv să ne fie Sfântul Prooroc, Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, Milostivi să ne fie cei 12 Apostoli, Milostivi să ne fie, toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti! Doamne, al cerului şi al pământului, fariseii aceştia, parcă au uitat că Tu eşti Creatorul a toate care au fost, sunt şi au să mai fie, iar acum, se uită parcă drogaţi, unii la alţii şi decretează ordonanţe militare prin care înăspresc sancţiunile contra celor care nu le sunt pe plac, de parcă oamenii, sărmanii de ei, ar fi cei vinovaţi de necredinţa lor, de neputinţa şi de nemernicia lor, iar, pentru aceasta, iată că acest COVID-19 a devenit deodată şi «Ceandalaua» «încornoraţilor» care se erijează în salvatorii omenirii, dar, care ne silesc să nu luăm, aşa cum se cuvine, după tradiţia creştină, Sfintele Paşti, în «Casa» Ta, pe care strămoşii au zidit-o, pentru că păgânii ne opresc să mergem în faţa altarului şi să luăm Lumină, iar, prin toate mijloacele lumeşti şi ateiste, pregătesc răstignirea Ta, DOAMNE!!

,,Cu mâna întinsă a rugă spre cer…”!
Dumnezeule Atotputernic, a Cărui mărire este nemărginită, Slavă nespusă şi milostivire nemăsurată, Cel ce ne-ai adus pe noi dintr-o negrăită nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump, Care ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, nu numai ştiinţa de a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă, ceea ce este mai scump, Dreptatea şi Adevărul, căci, Tată a Te numi pe Tine, ne-ai învrednicit să spunem «Că Bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie Slavă înălţăm, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh…», iar, acum, iată, că ne-ai învrednicit să-ţi rostim această poezioară: ,,Cu mâna întinsă a rugă spre cer/ Cu ochii închişi şi capul plecat/ Cu gândul la Tine, eu, încă mai sper, /Speranţa, o Doamne, nu-i un păcat/, Ci, doar o fărâmă dintr-un mare mister, / Pentru aceasta, cu umilinţă, îţi cer, / Să ne dai SĂNĂTATE, deşi, avem păcate/, Să ne aduci şi pâine pe masă, / Să avem linişte şi pace în casă!/ De astăzi, ajută-ne să avem, /Doamne, de toate, / dar, mai presus de fărădelegi, /să avem în viaţă dreptate, / Ca o rază de soare în libertate, /Iar, o floare de primăvară să fie, /Răsplată a credinţei în veşnicie, / Să avem cerul senin, cu o rază de soare,/Un strop de iubire şi de rouă-n pridvoare, / Că ştim, Doamne, ce-i durerea născută-n durere/Şi gustul de visuri, şi gustul de fiere, /Tu Doamne, pe toate le faci, de voieşti, /Te rog, Luminate Stăpâne,-n genunchi, mă închin/ Şi mă rog, Ruga mea să primeşti”! Tu, Doamne, ştii preţul iertării, cunoşti cât valorează talantului harului meu, al harului fiecărui om, iar, în această a şasea săptămână a Marelui Post, DOAMNE, iartă-mă, nu mă judeca numai după slăbiciunea şi răutatea mea, ci, după Bunătatea TA, fiindcă eu, ca un om păcătos, am greşit şi greşesc mereu, dar, TU, ca un DUMNEZEU, IARTĂ-MĂ! Doamne, ştiu şi eu, cum toţi cred că ştim, că multe şi pline de încercări au fost situațiile în care o întâmplare oarecare, un accident, un cataclism sau o pandemie au scos la iveală mai mult decât era firesc în puterea credinţei oamenilor, dincolo de întâmplarea însăși, tocmai, ca noi să descoperim lumea reală, aşa cum căutătorii de vaccinuri tămăduitoare, promit că ne pot aduce în mod cu totul accidental, la realitatea cea mai firească a societății în care trăim! Aşa, după cum ne spun Sfintele Scripturi, Dumnezeu ne face să fim ,,suflete vii” şi tot El este Acela care într-o zi, va cere înapoi acest suflet, însă, devine extrem de important, în ce stare va fi sufletul nostru, iar, aceasta trebuie să fie preocuparea noastră primordială, fiindcă de acest lucru depinde toată veşnicia, fie că avem credinţă sau o tăgăduim din lipsă de educaţie! De aceea, sufletul nostru este comoara noastră nepreţuită de care trebuie să avem o mare grijă, mai ales că ,,Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate…”(Faptele Apostolilor 17:30-31). Prin urmare, în fiecare zi care începe, Doamne, ajută-ne a săvârşi lucruri bune, de aceea, în această zi de început de săptămână, îţi ofer mâinile mele şi strig, Doamne, ajută-ne, învaţă-ne să nu făptuim nimic rău, să rămânem credincioşi, să ne dovedim buni creştini, chiar dacă mă tem că sunt atât de slab, numai Tu, călăuzeşte-mă pe drumul pe care mi l-ai deschis! Şi Te mai rog, DOAMNE, iartă blestemul care se abate asupra lumii acesteia, alungă, rogu-Te cu smerenie, acest COVID-19 sau «Ceandalaua» fariseilor care pregătesc răstignirea Ta!

Dumnezeul nostru, ai grijă de noi toţi şi iartă-ne pe noi, nevrednicii, pentru că numai Tu eşti Dumnezeul îndurărilor!
DOAMNE, Cel Care ai fost răstignit pe Cruce, vom vedea că a Ta mărire este nemărginită, fiindcă, Slavă nespusă şi milostivire nemăsurată eşti, Tu, Ziditorul Care ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel prea scump! De aceea, Tu eşti Învăţătorul Pedagogiei Cereşti, Cel Care ne-ai dăruit nouă, nevrednicilor, nu numai capacitatea şi îndrăzneala de a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ceea ce este mult mai scump, că un Tată al tuturor a Te numi, pentru că toate acestea, prin răstignirea Fiului Tău, pentru ca noi să înţelegem Atotputernicia şi Atoatecunoaşterea, cu Milostivire ne-ai învrednicit! Îţi mulţumesc, Doamne, Dumnezeul meu, pentru tot ceea ce mi-ai dat în viaţa aceasta, în primul rând, îţi mulţumesc pentru că sunt sănătos, că am ochi să pot vedea minunăţiile pe care Tu le-ai creat pentru noi, oamenii, că am urechi să Te pot auzi pe Tine şi să te pot cunoaşte mai bine, îţi mulţumesc din suflet că ai fost tot timpul şi eşti alături de mine şi de noi toţi, că ne păzeşti de toate cele rele, că ajuţi medicii şi ajutoarele lor să trecem cu bine peste aceste momente grele ale vieţii şi dai ascultare rugăciunilor oamenilor care cred în Tine, că numai Tu îi poţi ierta pe aceia care tăgăduiesc Voia Ta şi Puterea Ta! Te rog, Doamne, din tot sufletul meu, nu te depărta de la mine şi de ceilalţi oameni, căci, Doamne, fără Tine simţim un gol în suflet, realizăm faptul că nu avem nici un rost în viaţa aceasta, pentru că toate sunt doar prin Tine, toată speranţa şi toată nădejdea, doar Tu eşti pentru noi! Te mai rog, Doamne, să ai grijă de noi de toţi, că toţi suntem fiii Tăi, Creaţia Ta, aşa cum suntem noi, mai buni sau mai răi! Iartă-ne nouă, Doamne, greşalele noastre, pentru că păcătoşi suntem de nu mai ştim de noi şi prin puterile ştiinţei lumeşti, virusul «încornorat» nu poate fi biruit!
Chiar dacă suntem sfătuiţi cu un gen de moralitate ipocrită să ne spălăm bine mâinile, noi ştim că nu doar mâinile făptuiesc păcatele, de aceea, spală-ne, Doamne, sufletele noastre, curăţeşte inimile şi gândurile noastre rătăcite şi bântuite de cele rele, pune în sufletul nostru un duh nou, curat şi statornic, pentru ca de Sfintele Paşti, să Te putem primi pe Tine, deoarece, noi ştim, că fără Tine, nu există mântuire! Doamne, Dumnezeul nostru, ai grijă de noi toţi şi iartă-ne pe noi, nevrednicii, pentru că numai Tu eşti Dumnezeul îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi, cei ce am călcat porunca Ta! Doamne, scoate-ne din mijlocul păcatului şi din umbra morţii, pentru că numai Tu eşti Cel Care ai binevoit a ne trimite pe pământ, pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut şi s-au înnoit, ca prin Întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim prin credinţă şi să trecem peste acest COVID-19 sau «Ceandalaua» fariseilor care pregătesc răstignirea Ta, DOAMNE!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here