Ideea ajutorării pensionarilor prin ceea ce acum Guvernul Boc numeşte pompos coşul de solidaritate pentru pensionari nu-i nici rea şi nici nouă. Încă de pe vremea Guvernului Adrian Năstase, când ministrul Muncii era Marian Sârbu, actualul preşedinte executiv al UNPR, căruia îi aparţine deloc întâmplător iniţiativa, s-a avut în vedere aşa ceva.
La acea vreme, ideea a eşuat. Singurii primari PSD care au reuşit s-o realizeze şi chiar s-o menţină au fost Neculai Onţanu, de la Sectorul 2 al capitalei, şi, mai ales, controversatul dar inimosul Mariean Vanghelie, primarul sectorului 5 din Bucureşti. Le-au numit magazine „Economat”. Dar au existat de-adevăratelea! Ei bine, nu întâmplător, aceşti doi primari PSD ai sectoarelor capitalei au fost realeşi. Numai că Neculai Onţanu a fost avansat general în rezervă de preşedintele Traian Băsescu şi, firesc, a sărit în barca UNPR. Ca unul care i-am cunoscut foarte bine pe bunul gospodar Neculai Onţanu şi pe ministrul Muncii de atunci, Marian Sârbu, îmi scot pălăria în faţa lor. Pentru faptele de atunci! Sigur, în şedinţa de ieri a guvernului s-a discutat despre posibilitatea pensionarilor cu pensii mici de a-şi procura produsele alimentare la cel mai scăzut preţ posibil. Avizul există. Se vorbeşte de proiect, iar soluţiile nu se arată. Ar fi vorba de cumpărarea la preţuri mici, deci modice, fără TVA, a alimentelor de bază: făină, zahăr, ulei, mălai, orez şi altele. Sunt partizanul unei reuşite. Deşi, recunosc, sunt extrem de sceptic. S-a dat un termen de găsirea soluţiilor practice de 21 de zile. Şi, repet, cine n-ar vrea să izbutească. De ce sunt sceptic? Pentru că măsura socială este extrem de necesară, dar se precizează că soluţiile normative vor fi stabilite de o comisie formată din reprezentanţi ai ministerelor: Administraţiei şi Internelor, Justiţiei, Finanţelor, Agriculturii, Sănătăţii, ai Administraţiei Rezervelor de Stat şi ai Consiliului Concurenţei. Nu vi se pare că sunt prea multe moaşe? De regulă, la români, când vrei să înmormântezi o idee bună mai faci o comisie. Mă apucă disperarea. Cum de s-au trezit taman acum guvernanţii noştri că statul are obligaţia să asigure cetăţeanului un trai decent? Păi chestiunea aceasta este înscrisă în Constituţie. Iar Guvernul PreşBăsescu-Boc abia acum a descoperit-o. Să nu aibă chiar deloc iz electoral? Culmea este că fanfaronul de Sebastian Lăzăroiu, actualul ministru al (ne)Muncii nu are nimic împotrivă. Păi ce-ar putea să aibă? El vorbeşte vrute şi nevrute despre câte-n Lună şi-n Soare, se bagă în toate precum fostul lui şef de la Cotroceni, Traian Băsescu, dar la treburile ministerului nu se pronunţă. Şi atunci merită să avem încredere în coşul pensionarilor? Îndoi-m-aş şi n-am cui.
Ion Predoşanu
