– Aţi făcut politică pe vremuri; îmi amintesc asta precis. Îmi vorbeaţi, nu de mult, că veţi reîncepe o nouă experienţă… democratică. Sunt curios!
– Credeţi, desigur, că-i mult mai civic şi critic să nu staţi departe şi să vă implicaţi în mersul Cetăţii, Statului, Guvernării etc. De unde acest optimism, domnul Lazăr Popescu?
– Sunteţi un scriitor total şi un intelectual din elita Gorjului şi a României. De ce speraţi într-o târzie şi o altfel de receptare a unui demers / şi a altui discurs politic / de către masele de votanţi?
– Cum caracterizaţi acea jumătate pasivă, mută, inertă, absentă a populaţiei care refuză să-şi exercite prerogativele de putere şi (auto)responsabilitate ce-i revin prin însăşi construcţia ei placentară, matriceală?
– Scontaţi pe dorinţa Gorjului de a-şi redobândi valorile tradiţionale, revoluţionare, progresiste? Pe brâncuşianismul şi arghezianismul său încă viu, încă viguros, încă puternic impregnat în arhetipalitatea profundă, iraţional conservatoare, ci nu cu orice preţ globalizantă şi cosmopolită?
Interviu realizat de Ion Popescu-Brădiceni
1) Implicarea mea de atunci ţinea de lupta pentru democratizarea ţării, de lupta pentru intrarea în NATO (în primul rând) şi în Uniunea Europeană (în al doilea rând). Temperamental şi intelectual nu mă regăseam însă în totalitate în niciunul din partidele de atunci. Partidul Alianţa Civică a fost o mostră limpede despre lipsa de intuiţie politică a intelectualilor elitişti, iar Uniunea Forţelor de Dreapta a ezitat să-şi asume vreo doctrină anume, ajungând în felul acesta la eşec şi fuziune cu PNL. Care PNL s-a corcit şi el cu două formaţiuni de stânga, APR şi PD (fost… FSN)! Fără cuvinte… Iar PNŢCD, după dispariţia seniorului Coposu şi a lordului Raţiu, a dispărut şi el. Dar rău nu-mi pare. Suntem în NATO. Ar fi de adăugat: şi în UE. O Uniunea Europeană fără Marea Britanie… Aviz, birocraţilor de la… Bruxelles. E nevoie de reformă, domnilor JuncKer(i)!
Da. Încep o nouă experienţă. În care mă regăsesc integral! Un partid de tip conservator. Se numeşte „Alianţa Dreaptă”. Ignoranţii vor zice că ar mai fi fost unul, ăla al lui Voiculescu – Felix Motanul! Nu. Nu avea nici o legătură cu conservatorismul. Ăia erau aşa-zişii umanişti.
2) Dacă stai deoparte şi nu te implici, rezultatul e zero! Zero barat… Dacă îţi faci auzită vocea şi opiniile, mai ai o şansă! Chiar şi mică, dar mai ai! „Alternativa Dreaptă”, conservatorii au vârsta acum de… patru luni! Suntem ca nou-născuţii, iată! Dar, pe de altă parte, suntem Renaşterea însăşi.
Una românească, da, că tot Renaşterea aia care a început în Italia pe noi ne-a cam ocolit! Glumesc… Dar suntem Renaşterea pentru că Partidul Conservator a apărut în România (în Regatul României) în 1880. Oficial, dar ca orientare politică existau de pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, dând şi primul martir politic, s-ar putea spune, primul ministru Barbu Catargiu, asasinat în circumstanţe neelucidate…
De unde optimismul? Din încrederea în România profundă! De acolo! Există o mare parte a oamenilor tăcuţi care nu se regăsesc în actualele partide. Lipsite de viziune şi de cadre cu pregătire temeinică.
De unde optimismul? Din dorinţa ca reprezentanţii conservatorismului românesc să devină vocea morală a ţării! Amintiţi-vă de Eminescu: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie…” Ei! Să nu uităm că troglodiţii l-au înjurat pe Eminescu şi l-au făcut în fel şi chip! De ce? Pentru că reprezenta tocmai la modul genial România profundă…
De unde optimismul meu personal? Din faptul că sunt oltean, iar un oltean nu se va dezice niciodată de poporul lui… Şi din faptul că azi, iată, Oltenia e aşa de amărâtă şi de săracă şi trebuie să facem ceva! E lipsă de lideri, dacă oltenii au lideri buni, cu ei poţi muta munţii din loc! Nu cu Oltenia în frunte a făcut Mihai Viteazul prima Unire, cea de la 1600?
3) Ne-au trebuit trei decenii ca să ne amintim că am avut cândva nişte mari conservatori care ne-au dat marea cultură: Eminescu, Maiorescu, Caragiale. Junimea. Petre Carp. Şi cel mai mare diplomat şi ministru de Externe din toate timpurile al României: Take Ionescu. Şi când te gândeşti că a fost un ministru pe la Educaţie care a scos Istoria din programa de Bacalaureat! Nu e târziu, apariţia „Alternativei Drepte” e un semn că asistăm la o schimbare de paradigmă. Uitaţi-vă: monumentele sunt uneori lăsate în paragină, trecutul uitat sau tratat în zeflemea, valorile proprii negate de unii care nu au nici cea mai mică înţelegere pentru ele şi nu vor decât să-şi umple buzunarele. Păianjeni dizgraţioşi ai nimicului.
Ştiţi ce spune un conservator? Spune aşa: de ce să schimb ceva dacă merge bine? Or, iată, vă dau un exemplu: distrugerea COMTIM! Da, mergea, bine! Şi a fost distrus! De unii specialişti în schimbare! A se înţelege distrugere!
4) Este foarte mare silă de politică acum, este foarte mare dezgustul! Avem peste 5 milioane de români plecaţi din ţară, iar aceşti politicieni habar nu au! Am vândut jumătate din Bărăgan, jumătate din Câmpia de Vest, dacă nu chiar mai mult! Aşa încât ne întrebăm: noi ce mai avem? Ce fac ăştia în Parlament dacă nu se vede decât ceartă inutilă?! Schimbăm o gaşcă pentru a veni altă gaşcă? Sunt o serie de legi vitale care nu s-au dat, nu se dau! O să revin asupra acestora cu altă ocazie… De asta există silă şi dezgust! Cum să faci creştere economică dacă nu ai investiţii şi investitori? N-ai cum! Uitaţi-vă: pentru tinerii între 18 şi 30 de ani nici un partid nu are programe! Unii îi mint pe pensionari cu măriri de pensii făcute pe bază de împrumuturi! Garantat inflaţie apoi, fără creştere economică! Rezultatul e zero! Zero barat…
5) Valorile există oricum, problema este de conştientizare a lor. Problema este de redobândire a încrederii. La ora actuală, ca să vorbesc în limbaj şi paradigmă strict conservatoare, aşa, à la Edmund Burke, ţesătura socială suferă, corpul social e bolnav în multe privinţe, dezvoltarea organică, ştiţi, conservatorii au o viziune organică asupra societăţii (Geselschaft) şi comunităţii (Gemeinschaft), acordând importanţa cuvenită „micilor plutoane sociale”, cartierul, comuna, oraşul, dezvoltarea organică are mult de suferit, ţara s-a împărţit în mici feude conduse de nişte vătafi locali, „fără suflet, fără cuget”, vorba lui Eminescu, am ajuns să ni se fure, traficheze, sechestreze şi ucide copiii de pe stradă, televiziunile comerciale prostesc pur şi simplu poporul cu emisiuni de multe ori vulgare şi nesimţite!
Avem senzaţia că asistăm la o chestiune programată aproape! Ştiţi ce zicea tot Eminescu? Ce înveţi de aici? Durere, înjosire şi spoială! Şcoala se strică, se deteriorează pe zi ce trece, ne subţiem mereu, respectul pentru Cinste, Adevăr, Cultură, Ştiinţă dispare, iar miniştrii se scarpină în nas! Cosmopolişti sau nu, ăştia care se dau „europeni” şi „planetari” nu mai ştiu limba PATRIEI! Sigur, globalismul e o realitate prin mass-media şi nu numai, dar iată ce spunea preşedintele republican (conservator!) al SUA, Donald Trump: „Viitorul e al patrioţilor, nu al globaliştilor”! Familia cine o mai apără? Dar ţara? De asta e nevoie de CONSERVATORI…
