Încep să vină copiii
– Încet, încet studiile îşi urmau cursul.
– Da. Nevastă-mea a rămas gravidă cu Lucian şi a venit să nască la Craiova, unde avea o soră. Iar eu am terminat facultatea. Între timp, Vasile Nicolcioiu a trecut la UTC, Ion Iliescu fiind prim secretar al UTC, unde-a fost pus Secretar cu probleme externe. Doar ştia atâtea limbi străine. Ion Iliescu a vrut să schimbe toţi activiştii UTC. A venit şi la Iaşi să ne-ntrebe care vrem să fim activişti UTC. L-am sunat pe Vasile Nicolcioiu şi mi-a recomandat să mă înscriu ori pentru Bucureşti ori pentru Craiova. A fost o neînţelegere.
Avatarurile repartizării
– La repartizare cum s-au petrecut lucrurile?
– N-am ştiut că ei vin la Iaşi şi repartizarea noastră s-a făcut la Bucureşti. Profesorul I.D. Lăudat, de loc din Târgu Cărbuneşti, ca şef al nostru, pe care l-am avut profesor la metodica predării limbii şi literaturii române (timp de doi ani) din clasa a I-a şi până în clasa a XII-a, la care n-am avut decât note de 10, mă susţinea. Când am venit la repartiţie era un loc la Universitatea Craiova – chiar la pedagogie, însă şeful comisiei, care venea din Cluj, ţinea locul pentru o studentă de-a lui. Cu toate insistenţele lui I.D. Lăudat, şeful comisiei nu m-a vrut!
Şi am primit repartizarea la Liceul Militar din Breaza. Acolo trebuia să-mi dea cam 900-1.000 de lei lunar şi, la insistenţele mele, am luat negaţie şi de la Bucureşti m-au repartizat ca psiholog la CFR Regionala Deva. Nefiind Laborator acolo, eu lucram la Timişoara.
În această vreme, nevastă-mea a terminat şi ea facultatea. Îi căutam loc la Deva sau la Timişoara. Dar n-am reuşit. Avea o a doua sarcină, fiind gravidă cu Ionuţ. Norocul meu a fost că am primit un telefon de le GIP Borzeşti, ce avea 11.000 de angajaţi, şi un director care vroia să angajeze un psiholog. Dacă accepta, o primea şi pe Doamna mea ca inginer chimist. Titica a născut după o lună de zile. Cum şi Ministerul de Interne căuta un psiholog, nişte colegi pe care i-am avut în armată le-au vorbit de mine. Din 15 septembrie 1972, cei de la Ministerul de Interne au venit la Borzeşti şi m-au luat şi pe mine la Bucureşti.
– Cu o viaţă aşa de palpitantă, aţi mai avut timp şi de scris? Când aţi debutat?
– Debutul a fost mai demult. Fiind student la Iaşi îi scriam poetului Geo Dumitrescu, la Gazeta literară, unde ţinea rubrica Atelier literar. Mă publica, îmi dădea unele sfaturi. Eu mai scrisesem la Gorjeanul, de fapt la Gazeta Gorjului, cum îi zicea atunci. Oho, dar scrisesem şi la Steagul nostru, pe la 17 ani, când încă eram elev la Şcoala Profesională Peştişani. Mă chemau şi la şedinţe, eu fiind elev. L-am cunoscut şi pe unul ziarist la Înainte, ce apărea pe toată Regiunea Oltenia, şi mi-a cerut nişte poezii. În august 1968, mi-au apărut poezii sub pseudonimul Constantin Dochianu, în cotidianul Înainte.
De Ziua Pompierilor, debut în România literară!
– Şi cel mai important debut publicistic?
– S-a petrecut pe 13 septembrie, de Ziua Pompierilor, tot în anul 1968, un an cu şanse pentru mine, mi-a apărut un grupaj de poeme pe o jumătate de pagină în România literară. (Se renunţase la denumirea Gazeta literară, de inspiraţie străină, traducerea în limba română a denumirii Literaturnaia gazeta!!!). De data aceasta rubrica se numea „Vă propunem un poet” şi nu mai conţinea răspunsuri de Atelier literar sau Poşta redacţiei, să-i zicem aşa.
– Vă puteţi mândri pe drept că sunteţi un poet apărut din mantaua lui Geo Dumitrescu, prin sita căruia aţi trecut.
– Debutul în volum a venit mai târziu în 1976 în Caietul debutanţilor, la Editura Eminescu, volum colectiv, cu grupajul „Desculţ despre primăvară” şi semnam Constantin Dochianu. În 1981, îmi apărea volumul „Cântec cu pasărea-n palmă”, versuri pentru copii, Editura Ion Creangă, redactor de carte fiindu-mi Gh.D. Vasile.
Dreptul de a fi Ion Căpruciu
– Şi când aţi revenit la numele adevărat?
– Mai apoi. Au urmat volumele: „Cu inima la vedere” – Ion Căpruciu, Editura Leka Brâncuşi – 1995, a lui Emil Paraschivoiu; Ion Căpruciu – „Vocaţie pentru speranţă”, Editura „Al. Ştefulescu” şi SPICON; Târgu Jiu – 2002; Ion Căpruciu – „Edenul de acasă”, Editura MĂIASTRA – Târgu Jiu – 2008, cu un cuvânt înainte al autorului şi o postfaţă de Ion Popescu-Brădiceni; Ion Căpruciu – „La Nord de caii sălbatici”, Editura LIMES, Cluj-Napoca – 2011, în Colecţia MGISTER, coordonată de poetul, editorul şi patronul editurii Mircea Petean; Ion Căpruciu – „Amintiri din Casa Amintirilor”, Editura MĂIASTRA, Târgu Jiu – 2013; Ion Căpruciu – „Aşteptând să înflorească magnolia”, Ed. MĂIASTRA, Târgu Jiu – 2014.
– Acum la ce mai lucraţi?
– Mai pregătesc ceva poezii, mă ocup de revista Miracol de Brădiceni, colaborez la Gorjeanul şi mă apropii de închegarea celui de-al doilea volum „Amintiri din Casa Amintirilor”.
ION PREDOŞANU
