Recunosc, nu sunt un avocat plătit şi nici din oficiu. Am fost la vernisaj. Doar fusesem invitat de pictorul imens care este şi va creşte Petru Ilie Birău. Nu-mi anunţasem intenţia de a lua cuvântul.
Totuşi, cu voia artistului şi a pictorului universitar Vasile Fuiorea – gazda şi, probabil, curatorul expoziţiei -, m-am exprimat. Scurt, foarte scurt. Aşa cum o voi face şi aici.
Mă feresc să par doct. M-am ferit totdeauna şi, sigur, nici nu sunt. Eu i-am privit picturile încă de prin anul 2007-2008, pe vremea când eram prim redactor, hai să-i zicem şi Şef, al revistei „Săptămâna turistică”. Amicul Iftimie Nesfântu, poate cel mai talentat reporter de la Geo Bogza încoace, astăzi membru al Uniunii Scriitorilor din România, mi-a adus nişte fotografii cu gospodăria artistului din Cimpa, judeţul Hunedoara. Başca nişte reproduceri după picturile domniei sale din acea perioadă. Cei doi – Iftimie Nesfântu şi Petru Birău – deveniseră amici. Amicul prietenului meu îmi este automat, şi mie drag. Pe atunci, probabil nu-şi terminase studiile la Universitatea „C. Brâncuşi” din Târgu Jiu. Unde i-a avut profesori, între alţii, pe Ion Mocioi, Vasile Fuiorea şi Ion Popescu-Brădiceni. Între timp, Birău a acumulat experienţă ca scriitor, ca pictor, şi-a făcut nişte masterate. Nu-i, în niciun caz, un anonim. La acea vreme, pictorul Petru Birău traversa o altă perioadă a creaţiei sale. Ce mai, picta altfel. Dar dacă acum este profesor de desen la Liceul „C. Brâncuşi” din Petrila, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, al altor asociaţii culturale din ţară şi din străinătate, başca autor a mai multor cărţi, că de articole de presă, deci publicist, era să uit, ne dăm seama că pictorul este un creator complex şi chiar complet. Să mă ierte colegul meu de pagină – Ion Popescu Brădiceni – dar nu e om să nu greşească. Petru Birău nu-i deloc, mă repet, un anonim. Faptul că, în modestia lui, îşi vede de treabă – sau de treburi – este o realitate ! Şi, în modestia lui, pictează, scrie, trăieşte şi deci gândeşte. Cu oameni ca domnia sa, cultura română şi Republica România are toate şansele să progreseze. Nu ca acum, în anul de (diz)graţie 2011 socială, politică şi, pe alocuri, culturală!
Ion Predoşanu
