Mă numesc Bistreanu C. Vasile din satul Tămăşeşti, com. Băleşti, jud. Gorj.
Mă adresed d-voastră din două motive. Primul motiv este să aflaţi că sunt abonat la ziarul Gorjeanul de mai mulţi ani.
Al doilea motiv e să aflaţi problema ce mă preocupă în legătură cu curtea casei mele.
După revoluţie, comisia locală a primăriei Băleşti mi-a dat măsurat terenul(curtea) ce îl aveam de la tata, conform actului ce-l am de la Arhivele Statului, nedând pământ în curtea casei nimănui.
În anul 1999, Primăria com. Băleşti dă Titlu de proprietate lui Popescu Aurel, apoi în 2006 dă Titlu de proprietate lui Buzuloiu Ioana.
După ce a murit fratele meu în 2007, frate ce mi-a făcut casa şi a împrejmuit curtea cu gard de scânduri, m-am trezit dat în judecată de cei doi.
Eu fiind bolnav, la judecată s-a prezentat soţia, care a dus Actul de la Arhivele Statului şi Actul de la Cadastru de la judeţ şi a dus martori pe vecinul Belteanu Ion şi pe Buzuloiu Ioana din satul Tămăşeşti, ce a spus că tata a cumpărat pământ de la socrul său.
El, Popescu Aurel a dus martor pe Aninoiu Ion din Băleşti ce a spus că noi am construit şopru acum 10-15 ani pe pământul lui şi acest şopru a fost adus de fratele meu înainte de a face casa-1962- dovadă că s-a şi dărâmat.
Când fratele meu împreună cu tata au făcut totul pentru mine, eu eram prof. în Geoagiu, jud. Hunedoara. După ce am venit, am mărit casa făcând două camere şi am înlocuit gardul de scânduri cu cel de fier.
Cei doi au adus o femeie la proces care a spus că ne-a văzut ea cum am mărit curtea pe pământul lor. În urma celor spuse la proces de ea, judecătorul a încheiat procesul cu Hotărârea definitivă şi irevocabilă.
Soţia s-a prezentat la Comisia locală pentru a arăta că la punerea în posesie n-au dat pământ în curtea mea şi a cerut să se vadă registrul de punere în posesie. I s-a spus că s-a pierdut şi comisia locală a trimis-o la Tribunal.
În timpul procesului, soţia n-a reuşit să scoată alte acte, dar apoi a scos Actul cu timpul când s-a construit casa şi Actul de vânzare-cumpărare din 1941 în care nici nu se arată ca vecini Popescu Aurel şi Lăzăroiu Vasile. Soţia a intentat dosarul la Avocatul Poporului din Bucureşti care la fel a trimis-o la Tribunal.
Cei doi cetăţeni au venit la mine şi mi-au spus că dacă vreau să ne lase pământul să le dau mii de euro. Oare să cumpăr pământul lui tata? Nu!
Apoi m-am trezit că au venit cu trei tineri şi executorul Savu, care au stricat gardul, două paturi de vie, wc-ul şi au tăiat pomii fructiferi.
Executorul Savu a spus copiilor: „Acesta a fost un proces cusut cu aţă albă”.
Vă rog spuneţi-mi ce să fac? Stau cu curtea ca nimeni în lume.
Toţi oamenii ce treceau pe stradă îi blestemau şi spuneau că Popescu Aurel e un hoţ şi un nebun, toţi oamenii din sat ştiu adevărul, precum şi cumnata mea Bistreanu Elisabeta, care trăieşte şi face de mâncare la oamenii ce au lucrat la casă şi la curte(gard).
Fratele şi tata au făcut stâlpi la curte din ciment, astfel încât n-au putut să-i scoată şi să-i mişte decât cu calul, deoarece au lăsat trei stâlpi ce reprezintă lăţimea casei.
Vă mulţumesc
