Condica de nemulţumiri – Călătorie prăfuită

De cele mai multe ori alegem, pentru a ne deplasa în oraş, mijlocul de transport în comun. Este şi mai ieftin şi ne duce aproape de locul unde dorim să mergem, fie pentru a rezolva anumite probleme sau pur şi simplu pentru a ajunge la serviciu.

Ieri, m-am decis să urc într-un mijloc de transport în comun, cu destinaţia „Artego”, de altfel, o fac de foarte multe ori şi datorită faptului că una dintre staţiile de „urcare-coborâre” ale Transloc se află în apropierea casei unde locuiesc. Deşi, nu eram foarte multe persoane care am urcat de la staţia respectivă, majoritatea am preferat să ne aşezăm pe scaune, evident, e mult mai comod să stai jos decât să rămâi în picioare, asta şi în cazul în care ai de mers mai multe staţii, dar şi pentru a nu fi pus în postura de a te deplasa din locul de unde te-ai postat, pe de o parte, sau în momentul în care şoferul pentru a face vreo manevră, e nevoit să frâneze sau eu ştiu, pentru a ocoli pur şi simplu gropile de pe carosabil, care s-au înmulţit din ce în ce mai mult. Dau să mă aşez, dar cu băgare de seamă, constat că pe acel scaun pe care voiam să stau era mult praf. Renunţ, pe moment, dar cu încăpăţânare îmi caut un alt loc, evident pe alt scaun, dar spre surprinderea mea şi a altor oameni toate erau pline de praf. Alţii, mai nerăbdători pentru a sta jos, aleg să-şi şteargă scaunele cu câte un şerveţel, înjurând de mama focului. Am preferat să rămân în picioare cu toate riscurile asumate, dar să nu-mi murdăresc garderoba, ţinând cont de faptul că mergeam şi la serviciu. Consider, dar cred că şi alte persoane sunt în asentimentul meu, ca în momentul în care ne urcăm în aceste mijloace de transport în comun să beneficiem şi de un confort civilizat, care să ne ducă cu gândul, dacă nu cu fapta, că trăim într-un mic orăşel de pe Jiu, asociat de foarte multe ori cu curăţenia şi bunul gust.