Invit cititorii Gorjeanului să precizeze numele autorului fragmentului de mai jos, pe adresa /ion_m_ungureanu@yahoo.com/, până la data de 5 iunie 2014. Primii trei câştigători vor primi din partea mea, în ordinea răspunsului, următoarele cărţi:
Primul – „Petrolul şi Oltenii”, ediţia 2004;
Al doilea – „Ţicleni – documentar isrtoric”, ediţia 2009;
Al treilea – “Iubirea de ţară nu moare”, ediţia 2013.
Le doresc succes! Ion M Ungureanu, Ţicleni, str. Petroliştilor nr. 627, cod poştal 215600, judeţul Gorj.
„Într-o vară, 1937 sau 1938, nu mai ţin minte, m-a chemat unul din foştii colegi de ucenicie să vin la Ateliere, se plăteşte bine, o muncă specială(..) Ne soseau de la turnătoria de fontă nişte forme trapezoidale(nu se mai terminau, mereu mai mari şi mai grele), ele trebuiau să fie curăţate de praful de turnătorie ca să fie aduse la arămit…Nu era voie să rămână niciun fir de praf, de nisip, altfel arama nu se lipea…Directorul ACP (Atelierele Centrale Petroşani) venea însoţit de un popă mic şi al dracului, controlau, ameninţau, ne obligau să stăm până seara târziu. Sub un şopron. Periile de sârmă se topeau repede, domnul Lampe (care semăna leit cu fostul rege Ferdinand) era o bestie, zgârcit şi la perii şi la cele trei calităţi de şmirghel. Degetele îmi erau zdrelite, aş fi plecat, nu puteam; nu se mai terminau trapezele acelea, popa cel mic venea şi ne înjura mărunt într-o oltenească repezită, de neînţeles, eu şi noaptea(mulţi ani după aceea, mai ales când făceam febră) nu visam decât acele suprafeţe aspre pe care trebuia să le curăţăm, să le facem lună…Nimeni nu ştia la ce servesc, nici nu se interesa….Prin 1966, trebuind eu să conduc un grup de tovarăşi din teatrele Est-Germane la Târgu Jiu, arătându-le şi explicându-le(sunt un om cult, pot vorbi mai ales despre cele nevăzute) cam ce este şi ce vrea să fie COLOANA INFINITULUI – deodată auzii bubuind în subconştientul meu: astea sunt trapezele mele, … aste mi-au mâncat tinereţea, de ce nu ne-au spus ? De ce nu ne-au explicat? Şi popa ăla de ne înjura gorjeneşte era Brâncuşi….”
