În sala Teatrului Elvira Godeanu, duminică la orele 17,00, sub bagheta dirijorului şi violoncelistului, Mircea Schici, am asistat la un regal interpretativ: trei solişti şi trei concerte din creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Întâmplarea face ca în preajma Sfintelor Sărbători ale Invierii Domnului, numele lui Mozart dezvăluie semnificaţii adânci: Johannes Chrysostomus Teophilus Amadeus – grăitorul şi iubitorul de Dumnezeu, iar Wolfgang, haita lupilor; un înger printre lupi, iar viaţa i-a fost un permanent requiem. Născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, se stinge din viaţă la numai 35 de ani, la 5 decembrie, la Viena. Mozart este fiul luminilor secolului al VIII-lea, iar această seară, înainte de marea sărbătoare rămâne ca o lumină aprinsă în sufletul nostru. Concertul de concerte de W. A. Mozart, începe cu ultimul din seria celor 43 de concerte compuse de Mozart, cu 2 luni înaintea morţii, în octombrie1791 şi rodul prieteniei sale cu marele clarinetist, Anton Stadler: Concertul pentru clarinet şi orchestră în La major K.v. 622 (I – Allegro, II – Adagio, III– Rondo. Allegro).
Solist este tânărul Cristian Modrescu, născut la Râmnicu Vâlcea, la 2 septembrie 1977 şi care începe studiul clarinetului la Liceul de Artă Rm. Vâlcea – clasa prof. Viorel Timofte. În anul 2002 a absolvit Facultatea de Interpretare Muzicală, la Universitatea Naţională de Muzică-Bucureşti, clasa prof. Ion Cudalbu, iar în anul 2003 a urmat cursurile de „Perfecţionare Orchestrală” a Universităţii de Studii Catania – Italia În 2007 este invitat ca solist în cadrul orchestrei Bad WildBad – Germania. Seria concertelor a continuat în marile ţări europene. Doctorand al Universitaţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, abordeză un repertoriu vast, prezenţa scenică împletindu-se cu activitatea la catedră. O interpretare care îmbină stilul mozartian cu viziunea sa interpretativă, Cristian Modrescu va fi mereu bine venit în mijlocul Lyrei tîrgujiene.
Concertul pentru flaut şi orchestră în Sol major K.v. 313 a fost compus la 22 de ani, în ianuarie 1778 la Mannheim. Este vârsta la care se îndrăgosteşte de Aloysia Weber, sora viitoarei sale soţii; acest concert, de la început până la sfârşit, a fost scris “con Amore”: I – Allegro Maestoso, II – Adagio ma non troppo, III – Rondo: Tempo di Menuetto Solista acestui concert este Victoria Stan. S-a născut la Craiova şi a absolvit Liceul de Artă din oraşul natal (1985) la secţia flaut, sub îndrumarea profesorilor Eugen Pîrvu şi Ady Gugu. Continuă studiile la Conservatorul „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, la clasa prof. Gavril Costea. Activează în cadrul Filarmonicii „Banatul“ din Timişoara (1989), din noiembrie 1996 a fost şeful partidei de flaut a Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Oltenia“ din Craiova, iar din anul 2003 este solist instrumentist. În prezent este asistent universitar în cadrul Departamentului de Muzică la Facultatea de Litere – Craiova. De-a lungul carierei artistice, a obţinut numeroase premii la concursurile desfăşurate în ţară, atât ca solistă, cât şi în calitate de membră a unor grupuri camerale: Premiul I la Concursul „Gheorghe Dima“, 1986, Cluj-Napoca; Premiul al II-lea la Concursul internaţional de flaut de la Timişoara, 1996) şi a participat la două importante concursuri internaţionale: în Cehoslovacia la „Primăvara pragheză“ (1991) şi în Elveţia (Geneva, 1992). Susţine numeroase concerte şi recitaluri cu orchestrele Filarmonicilor din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Arad etc. Seria apariţiilor scenice a continuat în Olanda şi Italia, fiind permanent invitată la festivalul de muzică organizat la Vasto – „Palazzo D’Avalos“. Victoria Stan este încă un solist care a cărui prezenţă onorează Filarmonica târgujiană.
Concert pentru pian şi orchestră în Do major K.v. 467 a fost compus în 1785. Un anunţ din acea vreme suna cam aşa: Domnul Capelmaistru Mozart va avea onoarea să prezinte un Mare Concert pentru pian şi va executa diverse improvizaţii la un pian cu pedale, extrem de mare. I – Allegro, II – Andante, III – Allegro vivace assai
Solistul acestui concert este pianistul portughez de origine română, Constantin Sandu, născut la Bucureşti în 1964, în prezent, profesor de pian la Școala Superioară de Muzică și de Arte din Porto. Se naşte la1 ianuarie 1964, sa născut în Bucureşti. Începe studiul pianului la varsta de 7 ani, cu Sonia Ratescu, continuă cu prof. Constantin Nitu la Liceul de Artă”G. Enescu”. În 1982, la Cons. “Ciprian Porumbescu” studiază sub îndrumarea lui Constantin Ionescu-Vovu. În 2006, Universitatea Natională de Muzică din Bucuresti îi conferă titlul de Doctor în muzică iar teza avea ca titlu, “Muzica portugheză pentru pian”. Perfecţionează tehnica pianistică alături de mari maeştri: Helena Sá e Costa, Sequeira Costa, Dimitri Bashkirov şi Tania Achot-Harutunian. Concertează sub bagheta dirijorilor celebrii: Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ludovic Bacs, Emanuel Elenescu, Ilya Stupel, Thomas Koncz, Victor Dubrovski, Emil Hatchaturian, Elena Herrera, Meir Minsky, Mark Stephenson, Heribert Beissel, Johen Wehner, Robert E. Luther and Didier Benetti.
Premiul II la Concursul Senigallia, Italia – 1980.
Premiul I la “Viotti-Valsesia” Italia – 1981.
Menţuinea de onoare “Paloma O’Shea” în Santander, Spania – 1984.
Premiul II la Concursul Epinal, Franţa – 1985.
Premiul III şi Premiul Special “Alberto Mozzatti”, Premiul “Maria Canals” la concursul din Barcelona, 1985. Din acest an este invitat ca membru în jurii internaţionale de prestigiu.
Publicaţiile de specialitate îi elogiază talentul şi prezenţa pianistică: Maria Golia, preşedinta juriului la concursul “Viotti-Valsesia” din Italia, în septembrie 1981, afirma: O nouă stea a apărut pe orizontul muzicii: Constantin Sandu. În primăvara anului 2002, în Piano-Jurnal din Marea Britanie, se scria: Abordarea pianistică a lui Constantin Sandu este gravă, serioasă şi obiectivă, dar personalitatea sa sensibilă imprimă personalitatle celor trei dintre cele mai cunoscute opusuri beethoveniene 53, 57 şi 129.
„Era un elev cuminte, serios, n-am avut ce să-i reproşez. Eu eram mai glumeţ decât el. Îi doresc să rămână acelaşi pe care îl cunosc şi îi doresc să se simtă bine în mijlocul publicului târgujian pe care eu îl iubesc şi îl respect şi unde m-am simţit mereu bine în mijlocul perfectului simplu” – profesor Constantin Niţu.
Interpretarea pianistului Constantin Sandu s-a remarcat printr-un rafinament demn de numele marelui autor. De o modestie pe care numai oamenii cu adevărat mari o pot avea, Constantin Sandu este un exemplu de profesionalism. În urma aplauzelor prelungite, a interpretat încă două bijuterii mozartiene de mare popularitate: Rondo alla Turca din Sonata nr. 11în La major, K. 331 şi Fantezia în re minor K.397.
În încheiere, dirijorul Mircea Suchici a testat gustul publicului târgujian, adresând următoarea întrebare: în ce film, partea a II-a Andante, din Concertul pentru pian şi orchestră în Do major K.v. 467, a constituit coloana sonoră ? Surpriza plăcută nu a întârziat să apară: un tânăr răspunde, „Elvira Madigan”. Avem un public meloman şi ce e mai încurajator, răspunsul a venit din partea unui tânăr.
Prezenţe de neuitat, o minunată seară de concert !
Mihaela Sanda Popescu
