Atitudine atotştiutoare a responsabililor propulsaţi în vârful domeniului de rezultatul politic din noiembrie 2008.
Păreri pro şi contra ale multor politicieni absolut nelegitimaţi de vreo competenţă sau rezultat în domeniu. Interese diverse de a obţine controlul sectorului prin numirea acoliţilor în managementul de vârf. Speranţe ale unor lideri de sindicat că vor obţine creşterea influenţei personale, proteste din par-tea altora. Sunt câteva flash-uri pe parcursul a nouă luni de zile de frământări în sectorul energetic care se pot caracteriza simplu: urmează să dăm vrabia din mâna pe cioara de pe gard.
Restructurarea sectorului de producere a energiei electrice-un document confuz şi contradictoriu
Lansat în dezbatere publi-că în 15.06.2009 documentul cu pricina a surprins de la început după zicala: „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Se tot discutase, încins, despre nevoia unei strategii energetice (care, de altfel, fusese, anterior, aprobată prin Hotărâre de Guvern), liderul Condescu credea că strategia va rezolva problemele sectorului, iar pe site-ul ministerului a apărut o compilaţie a mai multor documente anterioare care s-a lăsat cu exclamaţia: o…, dar astea sunt doar opinii privind restructurarea!
În afara mediului legat administrativ de Ministerul Economiei sau colorat de personaje importate din cu totul alte domenii profesiona-le şi convertiţi în specialişti în energie şi minerit, gen Hoară sau Manţog, aproape fiecare cunoscător al problematicii specifice n-a putut accep-ta superficialitatea argu-mentelor folosite în susţi-nerea acestui model de restructurare.
Vom reveni cu detalii privind critica de specialitate a acestor opţiuni de restructurare total nesusţinute de rigoarea şi calitatea unei expertize care, de regulă, se aşteaptă de la un document la acest nivel. Credem că diagnosticul extrem de sugestiv al acestei producţii bulversante a fost pus de Jean Constantinescu, un expert al reformei în energie: Da, mai avem oameni capabili. Din păcate, din ce în ce mai puţini şi-n mod sistematic marginalizaţi. Astfel nu-mi explic cum a putut fi dată publicităţii această reorganizare cu argumente atât de simpliste, frizând demagogicul.
Gorjul pierde pe toate liniile
Resursele energetice disponibile conferă Gorjului avantaje comparative care pot fi sursa de prosperitate sau, de ce nu, de putere. Cel mai bine a înteles şi a şi exploatat această oportunitate Marin Condescu, liderul minerilor, care, dincolo de interesele personale, a creionat şi unele cerinţe de dezvoltare a zonei sau cel puţin de conservare a statutului de participant semnificativ al „Olteniei de nord” la piaţa energetică. Din nefericire, o idee a acestuia de creare a Complexului Energetic „Oltenia”, care n-a fost niciodată examinată de experţi, a fost compromisă de atitudinea lui Manţog la nivelul Ministerului Econo-miei şi Comerţului.
Ce poate oferi şi ce poate primi Gorjul? Vizibil, oferta este compusă din: resurse energetice(lignit) exploatabile economic pe câteva zeci de ani, echipamente de exploatare minieră de mare productivitate, două structuri puternice de conversie (termocentralele Rovinari şi Turceni), personal calificat şi tehnologii de lucru. Nevoile curente şi de perspectivă sunt în mare parte un rezultat al evoluţiei sectorului minier şi energetic din ultimii ani: investiţii în retehnologizare şi respectarea condiţiilor de mediu, capacităţi noi, alternative în ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea infrastructurii şi a iniţiativei private pe domenii independente de cel al resurselor energetice.
Nimic din toate acestea nu se întrevăd în modelul de restructurare propus, făcut, parcă, pentru a accentua dificultăţile judeţu-lui, respectiv controlul evoluţiei termocentralelor din sediul diviziei energetice de la Bucureşti, reducerea producţiei de lignit a SNLO Tg-Jiu prin pierdere parţială a pieţei actuale, opacizarea pieţei de energie şi a modului de alocare a resurselor financiare provenite din venituri. Unii speră că, includerea SNLO în una din cele două propuse companii energetice, ar putea rezolva din problemele acesteia dar nu va rezulta decît o prelungire a agoniei cel puţin din două motive.
Primul este că actualele probleme ale SNLO provin din relaţiile comerciale cu societăţi care nu vor intra în companie, astfel că şi atunci nu va avea la dispoziţie decât, strict, aceleaşi pârghii pe care le are şi acum.
În al doilea rând, limitarea producţiei la nivelul cerinţelor procesatorilor din companie va avea consecinţe grave asupra conservării locurilor de muncă, prognozându-se pierderea a circa 2500-3000 dintre acestea.
Mai grav este faptul că veniturile rezultate din vânzarea energiei electrice se vor încasa la nivelul companiei iar alocarea resurselor financiare nu va mai fi una economică, ci va deveni administrativă, cu importante riscuri de arbitrariu şi lipsa de transparenţă. Iar mai departe efectele se vor propaga la furnizorii acestor componente ale companiei care, aproape în unanimitate, apreciază relaţiile financiare cu complexurile energetice din Oltenia. Pentru a fi riguroşi, nu trec cu vederea unele greutăţi în onorarea plăţilor la Rovinari, pe care le consider accidentale, fiind rezultatul managementului defectuos şi nu o problemă de sistem.
Am restrâns observaţiile critice privind reorganizarea producătorilor de energie la cele specifice existenţei unora dintre aceşti producători pe teritoriul Gorjului, dar este evident că, pe calea legăturilor de sistem dintre companie şi componentele ei, unităţile din Gorj vor suferi de pe urma tuturor inexactităţilor în construcţia companiei-mamă.
Drd.ec.ing. Ion RĂUŢ
