Actuala denumire de infecții cu transmitere sexuală (ITS) înlocuiește vechiul termen de boli venerice (de la Venera, zeița dragostei). ITS constituie o problemă de sănătate publică, mai ales în țările în curs de dezvoltare, cum este România.
Prevalența ITS este diferită de la o țară la alta, precum și între diferite grupuri populaționale ale aceleiași țări: Chlamydioza este cea mai frecvent raportată ITS în Europa, gonococia este frecventă la bărbați și la tineri sub 25 de ani, iar sifilisul înregistrează cele mai multe cazuri la sexul masculin.
Din punct de vedere etiologic, ITS sunt determinate de: agenți bacterieni (Treponema pallidum – agentul cauzal al sifilisului, Neisseria gonorrhoeae – agentul cauzal al infecției gonococice, Chlamydia trachomatis – agentul cauzal al chlamydiozei – determină uretrite); agenți virali (virusul herpes simplex tip 1 și 2 determină herpesul oral, respectiv genital, virusul hepatitic B și C, human papilloma virus – HPV – determină leziuni cutanate benigne (vegetații veneriene sau condiloame acuminate) care, în anumite circumstanțe genetice și de mediu, pot evolua spre displazie/neoplazie ex. cancerul de col uterin), HIV; agenți parazitari (Trichomonas vaginalis – agentul cauzal al trichomoniazei, Phtirius pubis – agentul cauzal al ftiriazei pubiene, Sarcoptes scabiae – agentul cauzal al scabiei) și agenți fungici (Candida albicans determină candidoza vaginală și balanopostita candidozică).
În cadrul Cabinetului de Planificare familială se desfășoară acțiuni de prevenție a ITS și de educare a populației cu privire la riscurile asociate acestor boli.
Prevenția ITS constă în: prevenția primară (împiedică apariția bolii prin eliminarea cauzei acesteia – vaccinarea anti-HPV; ajută pacienții să adopte un stil de viață sănătos – folosirea corectă a prezervativului; prevenirea la nivel comunitar – reglementări privind fumatul, anchete de laborator din medii specializate (școli etc.), prevenția secundară (detectează boala timpurie (asimptomatică) atunci când tratamentul poate fi eficient; este un proces în doi pași: test de screening și diagnostic și tratament de urmărire; prevenirea secundară se face în spații medicale) și prevenția terțiară (activități clinice care previn deteriorarea sau reduc complicațiile (locale – ex. strictura uretrală și sistemice – ex. boala inflamatorie pelvină) după identificarea unei boli; prevenirea terțiară este de fapt un alt termen pentru tratamentul cronic).
Prezervativul este singura metodă de contracepție ce protejează împotriva transmiterii ITS.
Folosirea curentă și consistentă a prezervativelor din latex reduce riscul transmiterii ITS. Totuși, prezervativele nu pot acorda o protecție absolută împotriva oricărei ITS. Cea mai de încredere metodă de a evita transmiterea ITS este abstinența ori o relație monogamă cu un partener neinfectat. Totuși, multe persoane infectate pot să nu fie conștiente de faptul că sunt infectate deoarece ITS adesea sunt asimptomatice și nerecunoscute.
Prezervativele pot să nu acopere toate zonele infectate sau zonele care pot deveni infectate. Deci, prezervativele cel mai probabil vor oferi o protecție superioară împotriva ITS care se transmit doar prin fluide genitale (ITS precum gonoreea, chlamydioza, trichomoniaza și infecția HIV) decât împotriva infecțiilor care sunt transmise în mod primar prin contactul cutaneo-cutanat, care pot sau nu infecta zonele acoperite de un prezervativ (ITS precum herpesul genital, infecția cu HPV, sifilisul).
Dacă pacientul are alergie la latex, prezervativele sintetice din poliuretan pot fi folosite. Dar, este important de subliniat faptul că prezervativele din poliuretan au rate mai mari de rupere decât prezervativele din latex.
Anamneza și examenul clinic sunt cruciale în diagnosticul ITS deoarece unele patologii sunt dificil de diagnosticat. De exemplu, sifilisul, denumit și “marele imitator”, este caracterizat de stadii de evoluție și prin perioade de latență. Netratat, sifilisul poate parcurge următoarele stadii: primar, secundar (este contagios și durează 2-4 ani), latent (manifestări clinice absente – durează 5-50 de ani) și terțiar (25-30 % din pacienți dezvoltă terțiarism).
Consultul epidemiologic este foarte important în ITS. În sifilis, acesta contă în: ancheta în focar; toți pacienții cu sifilis, precum și contacții acestora, vor fi monitorizați serologic 1-2 ani pentru confirmarea eficienței tratamentului.
ITS determinate de agenți bacterieni sunt tratate cu antibiotice. În ultima vreme însă a apărut fenomenul de rezistență la antibiotice, rezultatul supradozării și utilizării neadecvate a antibioticelor și a biocidelor la oameni, animale și culturi de plante. Rezistența la antibiotice este considerat cel mai mare și urgent risc global.
Neisseria gonorrhoeae a dezvoltat mecanisme de rezistență la antibiotice. Este necesară administrarea controlată a antibioticelor, creșterea nivelului de cunoștințe, sporirea gradului de conștientizare și promovarea de bune practici, precum și încurajarea de abordări inovatoare ce utilizează alternative la antibiotic și noi tehnologii pentru diagnostic.
ITS – principii terapeutice: tratament pentru toate ITS prezente (deoarece la același pacient ITS se asociază frecvent), tratamentul partenerului, control la 30 zile. Obiectivele managementului partenerilor sunt: întreruperea lanțului de transmitere a ITS, prevenirea reinfecției pacientului sursă (cazului index), identificarea și tratarea persoanelor ce au fost infectate și promovarea unui comportament sexual responsabil la persoanele aflate la risc de infectare.
Infecții care necesită managementul partenerilor: sifilisul, gonoreea, infecția cu Chlamydia trachomatis, hepatitele B și C, infecția HIV, trichomoniaza, infecția cu Phtirius pubis, scabia etc.
Infecții care nu necesită managementul partenerilor: vegetațiile veneriene și infecția cu herpes simplex 1 și 2. Perioada retrospectivă: este dificil de apreciat momentul exact al infectării cazului index (momentul infectării poate varia de la două luni în cazul scabiei, 6 luni în cazul Chlamydiei trachomatis și până la 30 de ani în cazul sifilisului latent și terțiar, necesitând sau nu tratament epidemiologic). Identificarea partenerilor se face ținând cont de tipul de infecție, de anamneză și de testele de laborator.
Combaterea ITS este o problemă de stat, care presupune cunoașterea tendințelor evolutive ale fenomenului și o politică sanitară bazată pe o legislație clară în domeniu.
Consecințele ITS asupra sănătății publice justifică cu prisosință continuarea luptei împotriva acestor afecțiuni. Responsabilitatea privind educația sanitară antiveneriană revine nu numai rețelei dermatovenerice, ci și medicului de familie, medicului școlar, serviciilor de planificare familială etc.
Noi, personalul de la Cabinetul de planificare familială, vă așteptăm cu interes!
Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie – Cabinet Planificare familială din cadrul Ambulatoriului Integrat al Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu
