Începând cu 6 decembrie 2012, municipiul Târgu Jiu are un cinematograf digital, complet renovat, cu aparatură de proiecție digitală şi 3D de ultimă generație. Capacitatea sa este de 300 locuri.
Binecunoscutul cineast român Sergiu Nicolaescu a strâns, la capătul unei cariere de peste 40 de ani, o colecţie impresionantă de filme (circa 60) la care a fost, după caz, atât regizor, cât şi scenarist şi actor cu un talent inegalabil şi cu o tenacitate de invidiat. A fost ambiţios şi perfecţionist, lucru demonstrat din plin de opera sa, el nu renunţa la un lucru (cu riscul de a fi considerat fixist) până când îl făcea foarte bine. Sergiu Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930, de Florii, în Zodia Berbecului1 şi a murit la 3 ianuarie 2013, având 82 de ani.
La vârsta de 5 ani, el a părăsit orașul Târgu Jiu deoarece familia lui s-a stabilit la Timişoara. A îndrăgit filmele încă din copilărie şi a visat să joace şi el în filme. A terminat ultimele clase de liceu şi a intrat la 3 facultăți odată (Belle Arte, Politehnică şi Marină). Întâlnirea cu un coleg de lucru în cinematografie i-a schimbat însă destinul şi ajunge să joace în filme, primul fiind “Memoria Trandafirului”, un scurt metraj de succes care s-a difuzat la Paris de Crăciun timp de 10 ani. A obținut pentru acest film Premiul de Excelență al Uniunii Tehnicienilor din Cinematografia Mondială. La numai 37 de ani debutează astfel ca regizor cu filmul “Dacii”, o coproducție franco-română ce a rulat pe Champs-Élysées la Paris şi a înregistrat un mare succes, cu mai mult de 13 milioane de bilete vândute (conform CNC). Ulterior a ajuns ca să lucreze cu personalități internaționale precum Orson Welles ori Laurence Harvey.
Deşi contestat de anumite persoane pentru cele mai diverse motive, Sergiu Nicolaescu rămâne totuşi în memoria colectivă asociat cu însuși filmul, spunându-i-se astfel deloc întâmplător şi “Domnul Film”. “Viață, destin şi film” este o carte autobiografică semnată de Sergiu Florin Nicolaescu (numele complet şi corect al regizorului). Acesta mărturisește despre sine: “Făceam filmul jumătate de an, în paralel mă documentam pentru proiectele viitoare cu multă rigoare”.
În schimbul acestor merite, orașul său natal, Târgu Jiu, i-a dedicat o statuie din bronz, aflată printre blocuri, la câțiva metri distanță, dispusă ilogic şi discutabilă din multe puncte de vedere. În opinia sculptorului craiovean Rodion Gheorghiță, care a realizat-o, asemănarea bustului cu omul Sergiu Nicolaescu are o mai mică importanță deoarece “eu nu spun că seamănă, ci că reprezintă personalitatea lui Sergiu Nicolaescu”. Dezvelirea bustului a fost făcută pe 6 noiembrie 2012, la un an după ce i s-a decernat lui Sergiu Nicolaescu şi titlul de “Cetățean de Onoare” al municipiului Târgu Jiu. Autorul bustului său sculptat susține că a folosit în sculptura respectivă fotografii din tinerețea lui Sergiu Nicolaescu, ceea ce ar explica diferența (mare, zicem noi) de fizionomie…
Cinematograful “Victoria” din orașul Târgu Jiu a fost redenumit “Sergiu Nicolaescu” şi a fost inaugurat în prezența “Domnului Film” şi a unui public de numai câteva persoane. În ciuda numărului redus de participanți (6 din câte am aflat?!) la inaugurare, prezența lui Sergiu Nicolaescu a trecut aproape neobservată… Asta deși cinematograful a fost apoi luat cu asalt de spectatorii care s-au călcat pur şi simplu în picioare la intrarea în clădire, după cum ne-a relatat operatorul Paul Pecingină, amfitrionul nostru întâmplător la acest cinematograf.
Redeschiderea, renovarea, digitalizarea şi rebrenduirea cinematografului gorjean s-a realizat la inițiativa RADET România Film, cu sprijinul municipalității Târgu Jiu.
Cinematograful beneficiază de un sistem de încălzire revoluţionar (plasmă termică cu infraroșu care, graţie sistemului său unic, transformă energia electrică în căldură şi propagă aceeași cantitate de căldură pe întreaga suprafață). Cu toate acestea, şi în ciuda compromisurilor făcute în ultima vreme, reprezentate de schimburile de filme cu un alt cinematograf ori prin rularea unor filme comerciale pe placul publicului tânăr, cinematograful „Sergiu Nicolaescu” din Tg. Jiu are tot mai puţini vizitatori… Din spusele aceluiași amabil operator de film, domnul Paul Ruginã2 care ne-a fost ghid şi gazdă în vizitarea cinematografului, în vara anului 2021, am aflat că, astăzi, publicul
cinematografului ”Sergiu Nicolaescu” este format majoritar din persoane de peste 40 de ani, “nişte nostalgici care vizionează în general filme valoroase, necomerciale”! Acest fapt se justifică şi prin poziția mai greu accesibilă a cinematografului (Strada Siretului, Nr. 8A, Tg. Jiu), ascuns de câteva clădiri înalte şi de o parcare extrem de aglomerată care îi acoperă efectiv intrarea! Sincer, noi nu am descoperit vreun indicator sau afişaj vizibil prin preajmă care să marcheze cumva prezenţa acestui valoros obiectiv cultural gorjean şi e mare, mare păcat! Cinematograful este astfel nu doar mai greu de găsit, ci şi mai greu accesibil tinerilor care vin, de obicei, cu maşini personale ca să vadă un film şi nu au unde le lăsa… Există, desigur, şi categoria deloc neglijabilă a tinerilor care preferă să urmărească filmele pe internet. Pentru aceștia, cinematograful s-a dezvoltat şi pe Facebook, printr-o pagină specială https://www.facebook.com/sergiunicolaescucinema.
Holul cinematografului găzduiește un spaţiu expoziţional (destul de modest, am zice noi, pentru valoarea şi opera patronului său, regizorul şi actorul de film Sergiu Nicolaescu) reprezentat cu fotografii şi afişe, dar şi cu diverse aparate de filmat care nu au fost însă utilizate în timpul filmărilor de către regizor.
Este vorba despre aparate de filmat aparținând unor epoci diferite (spre exemplu, unul din anul 1939 sau altul portabil, aflat într-o cutie). Acesta au pelicule de 8,16 şi 35 de mm. Din fotografiile expuse în hol, am remarcat, de la prima vedere, o ilustrație grafică reprezentând o scenă de grup făcută la inaugurarea cinematografului.
Poate ar fi binevenită totuşi (opinia noastră) prezența în acest spaţiu şi a cărții autobiografice a regizorului Sergiu Nicolaescu, “Viață, destin şi film”…
În urma scurtei noastre vizite în acest lăcaș de cultură românească, dar şi a discuţiilor purtate la faţa locului, am fost nevoiți să tragem o tristă concluzie, aceea că, mai ales în această perioadă de criză multiplă (sanitară, politică, economică, spirituală, identitară chiar, etc.), cinematograful românesc, asemeni multor alte instituţii culturale româneşti, agonizează aşteptând atenţia şi susţinerea autorităților dar şi a însuşi publicului beneficiar! Dacă se are în vedere şi faptul că cinematograful a fost modernizat în doar 6 luni, că a costat 250.000 de euro, plus alte 2 miliarde de lei vechi din partea Primăriei, este şi mai trist că această extraordinară investiție românească moare lent…
Autor: Mariana Bendou. Foto: Vasile Ruşeţi
1. ceea ce îi justifică oarecum strălucirea şi tenacitatea, încăpățânarea şi dragostea pentru muncă
2. despre care am aflat cã l-a cunoscut personal pe regizorul Sergiu Nicolaescu
