Prin analiza de faţă, vom atrage atenţia că faţă de apolitismul pasiv care exprimă dezinteresul faţă de politică al celor ce nu-şi recunosc nici un fel de competenţe în acest domeniu şi ale căror cunoştinţe despre funcţionarea instituţiilor sunt restrânse, apolitismul activ presupune o atitudine prin care se încearcă protejarea anumitor probleme sau domenii de efectele luptei politice dintre partide. Iată, alegerile parlamentare din 6 decembrie au bulversat scena politică românească şi au început să prefigureze un fel de schimbare, iar în această zi, se pare că Sf. Ier. Nicolae şi-a împlinit menirea de mare făcător de minuni, pentru că tot ceea ce va urma după această zi, constituie un prilej de reflecţie profundă asupra imaginii scenei politice din ţara noastră. De fapt, schimbarea a şi început să se producă, dar, în articolul de faţă, vom încerca să vorbim despre «abstenţionism», care constituie o abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot, şi care trebuie deosebit de termenul de «absenteism», cel care este vehiculat cu dezinvoltură în mass-media, pentru a sublinia participarea unei treimi dintre alegători la scrutinul parlamentar! Da, domnilor politruci, să nu mai acuzaţi oamenii care au refuzat să voteze, pentru că doi români, din trei, au preferat să stea acasă şi să-i doară în cot de scrutinul parlamentar, ceea ce înseamnă o uriaşă neîncredere în toată clasa politică din România, un dezgust şi o detaşare fără precedent faţă de toate sloganurile electorale vânturate aiurea pe nişte afşe pe care le-a zburat vântul! Evident, într-o campanie electorală lipsită de dinamism, fără dezbateri coerente privind programele, chiar puternic personalizată prin centrarea obsesivă asupra candidaţilor şi fără proiecte de politici publice, interesul alegătorilor, dar mai ales intenţia de a participa la vot, scade dramatic, iar ocultarea mizelor politice ale alegerilor parlamentare care s-au încheiat recent, atestă marginalizarea politicii chiar în spaţiul emisiunilor informative rezervat acesteia, fapt care micşorează apetitul politic şi electoral al românilor şi aşa destul de scăzut datorită firavei democraţii româneşti.
,,Putem să discutăm mai larg, ceea ce înseamnă absenteismul”!
Deşi, dezinteresul faţă de politică nu este o noutate, acesta nu pare să îngrijoreze politicienii din spaţiul mioritic, prea mult preocupaţi de propriile lor interese şi de fotoliile parlamentare cumpărate cu bani grei! La o privire mai atentă, se pare că asistăm la aceeași distribuție de ani buni, deoarece partidele mai mari şi mai bine structurate în teritoriu reuşesc să-și consolideze prezența în Parlamentul României. Deocamdată, se arată destul de dificil tabloul prin care România să găsească o cale politică și un acord care să ducă la modernizarea Constituției, la reașezarea legilor justiției, la restructurarea sistemului bugetar sau la fixarea priorităților de investiții într-o economie destul de puţin structurată pe criterii de eficienţă! Desigur, a fost o prezență foarte mică la vot, mai redusă decât cea din 2016, în contextul în care pandemia a schimbat regulile jocului și a venit cu o serie de restricții fără precedent! De altfel, presa străină vorbeşte despre refuzul românilor de a se prezenta la urne, titrând cu majuscule faptul că alegerile parlamentare au înregistrat cea mai scăzută prezență din perioada democratică modernă a României, deoarece au venit la vot doar 32 % dintre cei înscriși pe liste, mai ales că prezența scăzută la vot a distorsionat și rezultatele acestuia, atrăgându-se atenţia că a intrat în Parlament un nou partid naţionalist cu sigla «AUR», adică «Alianţa pentru Unirea Românilor», a cărui activitate publică s-a desfășurat pe rețele online, accentuându-se faptul că sunt județe unde «AUR» a câștigat și 15 % dintre voturi, tocmai datorită absenteismului deosebit de mare! Într-o declaraţie, oarecum surprinzătoare, Adrian Năstase spune, printre altele, că «Iohannis a primit o moțiune de cenzură populară. Votul și absenteismul sunt legate de atitudinea lui! Pe de altă parte, acest scor, de aproximativ 30% pentru PNL, arată un lucru foarte dur pentru Klaus Iohannis: preconizam că se va întâmpla asta! Putem să discutăm mai larg, ceea ce înseamnă absenteismul, dar și pentru PSD au votat aproape 2 milioane de alegători, față de 2004, când au votat 3.7 milioane. Este vorba și despre numărul celor pe care îi convingi să iasă din casă. Pentru mine, George Simion (liderul AUR n.n.) a explicat foarte bine rațiunile pentru care s-au îndreptat multe voturi, anti-sistem, iar, partidele mari au uitat de mesajele pentru România! Se adaugă și felul în care clasa politică a fost decimată, inclusiv prin intermediul DNA-ului, inclusiv prin acțiunea lui Băsescu! Poate George Simion va arăta că este liderul nou, dar nu a avut posibilitatea să se manifeste mai larg», sunt cuvintele prin care fostul lider al PSD-ului şi-a exprimat opinia personală! De bună seamă, putem aprecia, ca gorjeni, că formaţiunea politică ce a câştigat alegerile este PSD, care și-a păstrat în mod vizibil treimea de voturi pe care o obține de fiecare dată în ultimii ani, acesta însemnând cel de-al nouălea rând de alegeri câștigate de către formațiunea de stânga. În schimb, partidele de dreapta pro-europene, PNL și USR-PLUS au înregistrat scoruri care sunt socotite sub așteptări, chiar dacă, împreună, vor putea forma un guvern, doar alături de UDMR. Pe baza rezultatelor scrutinului, nu se schimbă decât într-o mică măsură configuraţia Parlamentului, iar PNL și USR vor avea dificultăți la guvernare, trebuind să negocieze fiecare proiect supus aprobării legislativului.
,,Cu încredere și speranță, gândindu-mă la țara mea și la viitorul locuitorilor ei”!
Pentru a sublinia numărul mare al celor care au lipsit la vot, să mai spunem că deşi, mai mult de 18 milioane de alegători erau așteptați să voteze, pare-se că rezultatul efectului combinat al recrudescenței Covid-19 și neîncrederea în clasa politică au făcut ca numai unul din trei români să voteze, chiar dacă Mihai Șora, filosoful în vârstă de 104 ani, i-a îndemnat pe români să iasă la vot fiindcă el a votat «cu încredere și speranță, gândindu-mă la țara mea și la viitorul locuitorilor ei», deci, printr-un îndemn la dreptul de exercitare a votului cu parfum de patetism al înţelepciunii! Privind în ansamblu fenomenul electoral românesc, reinventat şi regăsit de români după decembrie 1989, din păcate, constatăm o tendinţă de scădere în timp a interesului alegătorilor şi o prezenţă din ce în ce mai redusă la vot. Oare, să fie vorba despre diluarea conştiinţei civice? De altfel, din studiile realizate cu privire la acest aspect alarmant, rezultă că există o tendinţă chiar la nivel mondial de amplificare a absenteismului, cauzele invocate de către cercetători având în vedere o criză a valorilor democraţiei, atrăgându-se atenţia asupra implicaţiilor pe care le poate avea o asemenea criză! Vedem şi la noi, cu cât cetăţenii sunt mai dezinteresaţi de politică şi de procesul democratic în sine, cu cât internalizarea la nivelul conştiinţei indivizilor a valorilor democraţiei păleşte! Cu atât aceasta va funcţiona mai defectuos şi guvernarea va înceta să mai fie democratică, ea nu va mai avea în vedere integrarea diferitelor interese sociale în condiţiile pluralismului politic, ci, se va transforma într-o simplă direcţionare a destinelor naţiunii într-o direcţie ce nu are legătură cu democraţia. Având în vedere unele analize de specialitate, pe criterii sociologice, se atrage atenţia asupra faptului că factorii care determină absenteismul electoral se referă la caracteristicile individuale ale votanţilor care pot genera acest tip de comportament (vârstă, educaţie, venituri, stare civilă, interesul faţă de politică), apreciindu-se că influenţele acestor caracteristici rămân constante şi nu conexează cu mediul exterior. Se pare că sunt şi cercetători care consideră că interacţiunile sociale, mai exact, discuţiile interpersonale pe teme politice, precum şi intenţiile exprimate ale interlocutorilor cu privire la participarea la vot influenţează comportamentul electoral al persoanelor, rezultând chiar o demobilizare interpersonală. Acest «abstenţionism» este explicat prin faptul că oamenii nu trăiesc într-un mediu social cu caracteristici mobilizatoare şi nu există anumite condiţii care încurajează participarea electorală, mai ales că unele aspecte ale confruntării politice creează un mediu conflictual, fapt ce are un efect negativ în comportamentul oamenilor! Oricum, în democraţiile pluraliste care se legitimează prin participare cetăţenească şi nu prin operaţiuni de relaţii publice, participarea politică nu rămâne la forma simplă a participării electorale, doar sub aspect fizic, ci se transformă în cogestiune şi într-un control al guvernării locale sau naţionale. De aceea, nu se poate concluziona, în raport cu viaţa partidelor, dacă neparticiparea la vot, nu este periculoasă şi dacă este dublată de o autentică participare publică. Într-un peisaj confuz, se pare că în România politicienii descurajează participarea electorală, fără însă ca alte forme de implicare cetăţenească să suplinească această situaţie, iar, în absenţa participării la vot, democraţia în sine, nu este decât o formulă demagogică fără conţinut. Am văzut şi vom vedea în continuare că analiza superficială a ratei prezenţei la vot relevă, nu atât dezinteresul faţă de politică, ci, reacţia de respingere conştientă şi motivată a acesteia. Desigur, dacă politicienii locali sau naţionali uită sau ignoră alegătorii, aceştia la rândul lor dezavuează acest tip de politică, pentru că nu este vorba doar despre o atitudine apolitică sau nepolitică, ci, de o asumare, chiar dacă nu articulat motivată, a unui sentiment politic, ceea ce înseamnă o formă de apolitism activ, camuflat în dezinteres sau în dezgust faţă de politică şi mai ales faţă de politicieni, ca o atitudine demnă de luat în seamă!
(VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
