Cicoarea şi beneficiile ei

Specie perenă, răspândită în păşuni şi fâneţe, pe marginea drumurilor, a şanţurilor, a culturilor sau pe locuri necultivate din zona de câmpie până la cea montană.

Părţile aeriene ale plantei conţin un glicozid al esculetinei, dioxicumarină, numit şi cicorină, inulină, arginină, colină, acid dicafeil-tartaric sau acid cicoric, levuloză, substanţe minerale (în special fier, fosfor, calciu etc.).

Latexul din rădăcini şi rădăcina conţin substanţe triterpenice amare: lactucină şi lactupicrină; inulină, intibină (tot o substanţă amară), fructoză, pentozane, colină, alfa şi beta-lactucerol, taninuri, ulei esenţial, rezine etc.

Datorită subsţantelor amare, inulinei şi colinei, materia prima are proprietăţi eupeptic amare şi colagoge. Graţie acestor acţiuni, infuziile sau decocturile din rădăcină de cicoare reprezintă o excelentă băutură pentru purificarea ficatului şi a splinei şi în tratamentul imediat după icter. O doză de 2 căni pe zi s-a dovedit eficientă pentru aceste afecţiuni. Date mai recente din literatura stiinţifică de specialitate au demonstrat şi o scădere remarcabilă a colesterolului din sânge. Această acţiune sugerează că în cazul în care se consumă preparate culinare prăjite şi grăsimi, o cană sau două de decoct de rădăcină de cicoare constituie un factor protector pentru artere.

O serie de cercetări efectuate timp de mai mulţi ani de către cer-cetătorii egipteni au ajuns la rezultate semnificative în tratamentul tahi-cardiilor. Aceste cercetări se bazează pe prezenţa în rădăcinile uscate de cicoare sau în produsele din această plantă a substanţelor active de tip digitalic. O altă acţiune a preparatelor pe bază de rădăcină de cicoare constă în a neutraliza aciditatea gastrică.

Tot după cercetări recente, se pare că decocturile de rădăcină de cicoare au proprietatea de a acţiona favorabil în litiaza biliară. De asemenea, uleiul esenţial şi rezinele din această plantă, pe lângă proprietăţile diuretice şi laxative, au o uşoară acţiune hipoglicemiantă şi antitiroidiană.

Datorită substanţelor amare, inulinei şj colinei, atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale plantei au proprietăţi eupeptic-amare (uşurează digestia) şi colagoge (favorizează evacuarea veziculei biliare). Cercetări mai recente au pus în evidenţă şi o acţiune moderat hipoglicemiantă şi antitiroidiană.

Din 1-2 linguriţe de rădăcină sfărâmată la o cană cu apă se prepară un decoct scurt (10 minute). Se beau 2-3 căni pe zi. Din părţile aeriene ale plantei, cât şi din rădăcini, 2 linguriţe la o cană cu apă, se prepară o infuzie. Se beau 2 căni pe zi.

Nu prezintă contraindicaţii.