Fără a parafraza neapărat o zicală din popor, putem zice că gura preşedintelui Traian Băsescu adevăr grăieşte. După ce i-a muştruluit pe inamicii lui, afirmând despre proiectul Roşia Montană că ne aflăm în faţa unui „proiect îngropat din cauza laşităţii politicienilor, care nu au vrut să îi doară capul”, aflat chiar la Roşia Montană a mai emis şi alte judecăţi.
Scăpându-i un porumbel, a afirmat că el ştia demult de proiect. Nici noi nu susţinem altceva, din moment ce, pe la 1997, şi domnia sa era membru al Guvernului CDR, iar ministrul Industriilor era amicul său Radu Berceanu, vicepreşedinte la PD în acele vremuri. Nu-i este necunoscut nici Frank Timiş, patronul ori reprezentantul cel mai de vârf al firmei Gabriel Resourse. Nici nu era nevoie să bată drumul până la Roşia Montană, însoţit de prefectul portocaliu al judeţului Alba şi de SPP-işti ori jandarmi, ca să se-ntâlnească cu reprezentanţii Gold Corporation. Pe care-i ştie ca pe nişte cai breji. Şi nu de azi, de ieri. La fel cum nu este exclus ca prin anul alegerilor prezidenţiale 2004, întâlnirile cu Frank Timiş să fi fost mai dese, iar promisiunile de atunci ale candidatului Traian Băsescu nu au fost încă onorate. Şi cum bine se ştie, în 2014, dacă nu cumva mai devreme, i se termină al doilea mandat de preşedinte. A venit deci scadenţa. Iar Comisia Europeană ar mai permite exploatarea zăcămintelor aurifere prin folosirea cianurii – în procent de 5% – abia până în anul 2013. De aici graba cu care tot somează Guvernul să treacă la execuţia proiectului Roşia Montană. Ajuns la Roşia Montană, bădia Traian fu obligat să se-ntâlnească şi cu reprezentanţii a circa 30 de ONG-uri de mediu care îi ceruseră şi anterior preşedintelui să-şi retragă recentele declaraţii referitoare la proiectul Roşia Montană. El s-a întreţinut şi cu reprezentanţii Gold Corporation, iar în faţa primăriei l-au aşteptat câteva zeci de opozanţi ai proiectului. Care opozanţi au avut parte şi de nişte busculade cu partizanii proiectului susţinut de bădia Traian. Se ştie, orice proiect cu probleme de mediu şi, deci, de poluare are nevoie de multe avize. Academia Română s-a pronunţat împotriva proiectului, Ungaria şi ea, deşi nu i-a cerut nimeni părerea. De societatea civilă şi specialiştii români adevăraţi nu mai vorbim. La o oră când a scăpat din lesă, primul ministru Emil Boc a declarat, în nume propriu, că nu este un „fan” al proiectului Roşia Montană şi că prevederile contractului sunt absolut nefavorabile statului român şi că ar trebui revăzute. Culmea este că nici fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, s-a declarat şi ea contra începerii exploatării zăcămintelor aurifere. Iar consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs a semnat o petiţie împotriva proiectului Roşia Montană. Zeno Cornea, preşedintele Asociaţiei „Alburnus Maior”, dorea un dialog civilizat cu preşedintele şi cu cealaltă tabără. Se părea că bădia Traian i-a ascultat, iar la ieşirea din primărie cele două tabere şi-au aruncat invective, busculându-se. Jandarmeria a potolit spiritele. Numai pe preşedintele Traian Băsescu nu-l mai potoleşte nimeni. Fiind specialist în de toate aduce şi argumentul îmbogăţirii rezervelor BNR, chiar dacă redevenţa statului român nu-i decât de 4% din cât scoate firma canadiană Gold Corporation. Om cu scaun la cap, deşi nici el nu poate fi acuzat de prea mult patriotism, Guvernatorul Mugur Isărescu a băgat capul în nisip. Precum struţul. Sau este mână-n mână cu bădia Traian. Noul descoperitor al aurului României. Acum, la câtă zbatere vedem la preşedintele Traian Băsescu este greu de crezut că nu are nici un interes personal. Iar interesul naţional poate să mai aştepte.
Ion Predoşanu
