Bun cunoscător al limbii române, ca unul născut la ţară – comuna ori satul Răchiţele, judeţul Cluj -, om ce ne-a dovedit că ştie nu numai să ascută coasa cu cutea, dar şi să cosească, primul ministru Emil Boc pare sau chiar şi este cu mult mai isteţ decât acela ce se crede Zeus. Că Emil Boc este şi profesor universitar doctor în drept, se ştie.
Chiar şi ca universitar versat are, totuşi, un stil versatil. Cunoaşte Constituţia şi, foarte adesea, din dorinţa de a nu-i ieşi Şefului de partid de la Cotroceni, încearcă să ne convingă că negrul e alb. Numai şi numai spre a nu-i ieşi din graţii binefăcătorului său. Acela care la renominalizat la funcţia de prim administrator al ţării chiar şi atunci când Guvernul Boc a căzut în urma unei Moţiuni de cenzură. Bun orator, Emil Boc nu cedează şi nu va ceda în faţa unei opoziţii niţel cam firave. Se trage asupra lui, cu sârg, din toate direcţiile. De cele mai multe ori cu temei. Guvernarea sa, ori mai exact guvernările sunt lipsite de rezultate palpabile. Investiţiile pe care le are mai totdeauna pe buze, crearea locurilor de muncă sunt simple poveşti. Nici măcar la Bruxelles nu-i lăsat să ajungă, iar ceilalţi conducători de state membre ale Uniunii Europene îl cred pe preşedintele Traian Băsescu premierul României. Semn că, după metoda Vladimir Putin, după terminarea mandatului – la termen sau chiar înainte de termen! – cam asta şi-ar dori actualul dictator al naibii de ceauşist al ţării. Aşa cum Constituţia României i-o cere, de politica externă a ţării răspunde preşedintele. Are el ce are cu Rusia şi cu China, care nu-l bagă în seamă. Şi latră la ele ca la lună. Aşa cum, probabil, i-o cere Marele Licurici. O ţară ca a noastră, cu excelente relaţii diplomatice cu marea Chină nu are încă ambasador la Beijing. Iar una dintre marile puteri economice stabile şi prospere ale lumii, aceea care sigur va domina economic şi financiar-bancar mapamondul – China este doar al 16-lea investitor în România. Când cu siguranţă ar fi putut fi un investitor strategic. În Bulgaria şi Ungaria, ca să amintim doar două ţări foste comuniste, se poate. La noi nu. Au vrut chinezii să modernizeze portul Constanţa şi să ne facă autostrăzile. Cu banii lor, bineînţeles. Ţi-ai găsit. S-a opus ăl mai deştept dintre pământeni, de la Nicolae Ceauşescu încoace. În aceste vitrege condiţii, spre lauda lui, primul ministru Emil Boc şi-a luat cu el vreo câţiva miniştri, o consistentă delegaţie de oameni de afaceri – din companii de stat şi private – şi face o vizită chiar de lucru în China. Oamenii de afaceri români s-au întâlnit cu cei chinezi. Iar primul ministru al României, Emil Boc, s-a întâlnit cu preşedintele Chinei şi cu primul ministru chinez. Firesc, Boc le-a promis oamenilor de afaceri chinezi că vor primi ajutoare de stat dacă investesc în România sume importante şi creează locuri de muncă. Nu este exclus ca investiţiile de capital chinez să ajungă şi în domeniul energiei. Nu doar la Cernavodă şi la viitoarea centrală atomo-nucleară din Transilvania, la Doiceşti, ci chiar în Gorj.S-au exprimat opinii că ar fi prea târziu. Iar noi ştim că niciodată nu-i prea târziu. De unde să ştim noi că salvarea economiei româneşti nu vine chiar din China?
Ion Predoşanu
