Cerințele satului gorjean

296

Percepute din interiorul lumii rurale, cerințele satului gorjean au rămas suspendate între posibilitățile obiective și realizările optative motivate politic ori civic de voința politică și spiritul gospodăresc al edililor aleși prin susținerea partidelor sau voința electoratului. În timp ce există ori apar noi programe ce sprijină finanțarea din fonduri europene sau/și fonduri guvernamentale pentru modernizarea satelor iar administrațiile comunale au suprastructura specifică realizării de proiecte, constatăm că ultimii 27 ani nu au adus modificări notabile în infrastructura edilitară. Canalizarea a rămas o promisiune ne onorată pe parcursul mai multor mandate deși au fost multiple oportunități dar a lipsit voința politică. Sistematizarea rurală ”bate pasul pe loc” și deși unele sate aveau trotuare pavate cu dale de ciment în urmă cu 40 ani, azinici urmă din ele nu mai există, cel mai adesea acostamentul și spațiul pietonal fiind invadate de hățișuri, iarbă, șanțuri ne desfundate ori pomi. Nu lucrătorii Primăriei trebuie să înfrumusețeze ori optimizeze unele circuite comunale ci locuitorii înșiși dar este necesară o decizie a consiliilor locale în acest scop ce poate fi pusă în practică prin consilieri ori grupuri locale de inițiativă și acțiune (GLIA). În județul Gorj, la Totea de Licurici există cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Oltenia ce însumează 4,7 miliarde metri cubi la o adâncime de 3.700 metri și este exploatat de 3 sonde ce ar fi suficient pentru alimentarea a 500.000 de locuințe și totuși localitățile județului Gorj nu beneficiază de sistemul de încălzire cu gaze naturale. În afară de acesta există un depozit fosilifer de gaze naturale și la Câmpu Mare de unde în urmă cu 35 ani se alimenta cantina băilor Săcelu iar azi sate limitrofe precum: Cojani, Albeni, Colibași, Bobu, Mogoșani, Hăiești nu sunt alimentate. Existența surselor naturale de gaz petrolier în județ nu a însemnat și facilități sau oportunități pentru crearea infrastructurii specifice alimentării locuințelor cu gaze naturale în timp ce continuăm practica seculară a tăierii pădurilor pentru încălzirea locuințelor. Există un decalaj evident între ”particular” și ”comunitar” în sensul că au fost construite case de locuit cu 1-2 nivele în zone civice, rurale cu speranța că în viitor proprietarii vor beneficia de utilități necesare pentru o locuire civilizată. În multe zone autoritățile administrative locale nu s-au prea obosit să sprijine dorința viitorilor locatari de a locui în sate de tip european deși ne place să afirmăm cu tărie apartenența noastră la spațiul și civilizația europeană. N-ar fi oare corect ca primarii să vină în întâmpinarea viitorului tocmai cu programe care să susțină voința generațiilor următoare de a popula satul gorjean ?Pe parcursul ciclurilor electorale au fost primari care au accesat multiple fonduri europene ori guvernamentale realizând obiective importante pentru localitățile lor așa cum există și primari care au trăit din promisiune în promisiune iar la final de mandat ”și-au lins rănile” ori ”și-au frecat palmele” după ce s-au văzut puși în fața evidenței. Cerințele satului gorjean sunt motivate de voința cetățenilor de a locui într-un spațiu civic rural modernizat, sistematizat, adaptat la condițiile materiale, culturale, spirituale, specifice comunității statelor europene iar persoanele ce au capabilitatea obiectivării acestor doleanțe sunt aleșii electoratului, primarii. Respectul cu care sunt gratulați de populație le conferă autoritatea necesară realizării multiplelor și necesarelor obiective civice care vor contribui la modernizarea satului gorjean acolo unde locuiesc cei care constituie electoratul în fața căruia se vor prezenta la începerea următorului mandat. Întrebarea este: ”Cu ce ?”
Victor Gh.Banța

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here